Frații mei, să ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Să știți că suntem străini și călători pe acest pământ. Auziți ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pământ și străin ca toți părinții săi. Nimeni nu rămâne în lumea aceasta. N-am venit să stăm aici. Aici este o trecere necontenită; am răsărit prin naștere și asfințim prin moarte. Sfântul acela, dumnezeiescul lov, zicea așa: Din pântecele maicii mele am căzut în groapă. Ați auzit? Atât i s-a părut viața pe pământ, după 400 de ani. Că Dumnezeu i-a mai dăruit 140 de ani de viață, după ce l-a încercat cu atâtea chinuri și boli; și atât i-a părut, că din pântecele maicii sale a sărit în groapă. O săritură i-a părut viața.
Voi nu auziți cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Și iarăși: Zilele lui ca umbra trec. Și iarăși: Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat. Și iarăși zice: S-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Și iarăși: Zilele anilor noștri ca pânza păianjenului. Cu pânza păianjenului s-au asemănat zilele vieții noastre. Adică, cât este de slabă pânza păianjenului, așa-i de slabă viața noastră pe pământ; suntem umbră, vis și floare pe pământ!
Dumnezeu zice lui lsaia: Ascultă, o, proorocule, strigă și zi așa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbă și toată slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac.
Deci să nu punem bază pe viața aceasta, că-i umbră și vis. Știți ce rămâne în veci? Sufletul. Trupul vedeți că se face țărână. Că îngropăm și dezgropăm morții și se fac în puțină vreme țărână. Mai ales după o vreme nici oasele nu mai rămân; toate se fac nimic.
Asta-i și porunca cea dintâi, că pământ ești și în pământ vei merge. Dar sufletul nu moare niciodată. Sufletul rămâne în vecii vecilor, că el este duh și nu poate să moară. Așa l-a făcut Dumnezeu.
Dar Mântuitorul ne-a înarmat cu o armă pentru toate veacurile, când a zis așa: Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului ca veni.
Arhimandrit Ilie Cleopa, Drumul sufletului după moarte
loading...