Cel care are dragoste, are înlăuntrul său pe Însuși Dumnezeu

Viața aceasta ni s-a dat numai și numai pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, pentru a face bine aproapelui și pentru a ne nevoi să dobândim Împărăția Cerurilor, pășind pe  calea cea ”strâmtă” și ”îngustă” pe care ne-o arată Evanghelia (Mt. 7, 14).

Osteneala acestei vieți este o povară nesuferită pentru cei care nu cred în Dumnezeu. Însă pentru cei Care își încredințează viața lor Domnului nostru Iisus Hristos și nădăjduiesc în purtarea Lui de grijă, viața aceasta devine ”jug bun” și ”povară ușoară” (Mt. 11, 30)

Frații mei, dacă vreți să fiți bineplăcuți lui Dumnezeu, vă rog să nu disprețuiți nicio virtute. Căci în multe chipuri putem deveni plăcuți lui Dumnezeu.

Purtarea cu dragoste față de aproaprele, cuvântul nostru plin de mângâiere pe care îl spunem celui întristat, apărarea celui nedreptățit, împotrivirea față de gândurile rele, nevoința în rugăciune, răbdarea, milostivirea, dreptatea și orice altă virtute, acestea Îl odihnesc pe Dumnezeu și atrag în sufletele noastre harul Lui, care ne ajută să înfruntăm greutățile vieții.

Să aveți drept scop mântuirea voastră, bine plăcând lui Dumnezeu mai ales prin virtutea dragostei. Aceasta să fie singura voastră grijă: cum (ați putea) să vă îmbogățiți în dragoste. Cel care are dragoste, are înlăuntrul său pe Însuși Dumnezeu.

Să trăiți în dragostea lui Dumnezeu! Aceasta  să vă fie povățuitoare, aceasta răsuflare. ”Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Cu dragostea lui Dumnezeu viața cea amară devine dulce și frumoasă.

Nu fiți morocănoși și distanți, ci comportați-vă ca pruncii cei fără de răutate, și,  dacă e nevoie, ajutați cu bucurie pe aproapele vostru. Luați aminte să nu-l răniți nici măcar cu privirea, ci să-l iubiți din tot sufletul pentru că valoarea lui este neprețuită. Este mădular al lui Hristos, pentru care El și-a vărsat sângele.

”Dragostea” spune Apostolul ”acoperă mulțime de păcate” (Ipetru 4, 8). Când se face aceasta? Atunci când deveniți mângâiere celor întristați, odihnă celor necăjiți, ocrotitor săracilor, tată orfanilor, alinare  bolnavilor, povățuitor rătăciților, grabnic ajutător oricărui creștin. Pentru această dragoste a voastră către frații mai mici ai lui Hristos, către cinstitele Lui mădulare, Domnul nostru va șterge păcatele voastre și vă va învrednici să-l vedeți ”față către față” (I Cor. 13, 12) în Împărăția Lui cea veșnică.

Feriți-vă de cuvintele și faptele care pot să-i smintească și să-i rănească pe frații voștri. Însă jignirile pe care vi le aduc alții să le primiți ca dar de la Dumnezeu. Este arma pe care v-o oferă Însuși Domnul ca să omorâți patimile care se cuibăresc în sufletul vostru.

Nu vă răzbunați pentru jignirile și suferințele pe care vi le pricinuiesc alții. Ci răbdați și să nu doriți niciodată să amărâți pe cineva. Făcând astfel să fiți siguri că și numele voastre vor fi numărate printre numele sfinților ”care sunt scrise în Cartea Vieții” (Apoc. 21, 27).

Să nu vă amintiți cu tristețe de răul pe care vi l-a pricinuit fratele vostru, ca să nu-și amintească și Domnul de păcatele voastre pe care vi le-a iertat.

Răul să-l biruiți cu binele. Răul nu se îndreptează niciodată cu rău.

”Sfaturi duhovnicești unui stareț de la Optina”, traduse de  Ieroschim. Ștefan Nuțescu