Când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns

Sfântul Simeon Noul Filosof (Teolog) spune: „în nimic nu poţi ascunde mintea, în nici o zidire, nici în cer, nici pe pământ; numai în inimă o poţi ascunde”. Acolo e cămara lăsată de Mântuitorul. Ascultaţi ce spune Evanghelia: „când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 6).
Acolo trebuie ascunsă mintea, căci cămara minţii e inima. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune: „ia seama, când intri în cămara inimii cu mintea trei uşi ai de încuiat şi două vămi ai până la dânsa”. Vămile sunt: prima a imaginaţiei, a doua a raţiunii.
Stai într-o poziţie. Nu caută Dumnezeu la poziţie. Poţi să stai culcat. Sfântul Grigorie Sinaitul zice: dacă eşti bolnav, roagă-te stând pe scaun, sau culcat, cum poţi sta, că Dumnezeu ştie neputinţa trupului. El caută poziţia inimii şi a minţii, nu că stau aşa sau aşa. Când poţi, e păcat să stai în altă poziţie decât în genunchi; atunci stai drept la rugăciune, dar când eşti bătrân sau bolnav poţi sta şi altfel, pentru că Dumnezeu primeşte rugăciunea din inimă, nu din felul cum stăm noi la rugăciune.

Părintele Cleopa, Despre rugăciune și treptele ei, Trinitas, Iași, 2003