Bucuria cea întru Dumnezeu este mai puternică decât viaţa de aici
Omul, cât este în trândăvie, se teme de moarte. Iar când se apropie de Dumnezeu, se teme de judecată. Dar cînd a înaintat deplin, a înaintat în dragoste. Din acestea, două câte două sunt legate una de alta. Cum aşa ? Când se află cineva în cunoştinţa trupească, se teme de moarte. Când se află însă în cunoştinţa sufletească şi în vieţuirea cea bună, cugetarea lui se mişcă în fiecare clipă în aducerea aminte de judecată. Pentru că stă în chip drept în firea însăşi şi se mişcă în treapta sufletească şi umblă întru cunoştinţa de sine şi într-o vieţuire dornică de a se apropia de Dumnezeu. Dar când ajunge la cunoştinţa adevărului, prin trezirea simţirii tainelor lui Dumnezeu şi prin întărirea nădejdii în cele viitoare, omul trupesc care se teme de moarte, ca animalul de tăiere, e înghiţit de dragoste ; cel raţional se teme de judecată, iar cel ajuns fiu se înfrumuseţează (se desăvârşeşte) în dragoste şi nu se mai povăţuieşte prin toiagul care sperie. «Iar eu şi casa tatălui meu vom sluji lui Dumnezeu» (înţ. Sir., 24, 15).
Cel ce a ajuns la dragostea de Dumnezeu nu mai doreşte să rămână aici. Căci dragostea scoate afară frica. Iubiţilor, fiindcă m-am făcut nebun, nu mai rabd să păzesc taina în tăcere, ci mă port ca unul fără de minte pentru folosul fraţilor. Pentru că aceasta este dragostea adevărată, că nu mai poate răbda să păstreze ceva în taină faţă de cei iubiţi. De multe ori când scriam acestea, mi se opreau degetele pe hârtie şi nu mai puteam să le mişc de plăcerea ce se ivea în inima mea şi care mă aducea la tăcerea simţurilor. Deci, fericit este cel ce se îndeletniceşte pururea cu Dumnezeu şi se opreşte de la toate cele lumeşti şi numai cu El se ocupă toată cunoştinţa lui. Şi de va fi îndelung răbdător, nu va întârzia mult să se arate rod mare.
Bucuria cea întru Dumnezeu este mai puternică decât viaţa de aici. Şi cel ce a aflat-o pe ea, nu numai că nu mai caută spre patimi, ci nu se mai întoarce nici spre viaţa sa; şi nu mai are vreo altă simţire a ei, dacă bucuria aceasta i-a venit din adevăr. Dragostea e mai dulce ca viaţa. Căci e mai dulce înţelegerea cea după Dumnezeu, din care se naşte dragostea cea mai dulce ca mierea şi ca fagurul. Dragostea nu se întristează când trebuie să primească moartea înfricoşătoare pentru cei pe care îi iubeşte. Dragostea este fiica cunoştinţei. Iar cunoştinţa e fiica sănătăţii sufletului. Şi sănătatea sufletului este puterea ce se naşte din multa răbdare.
Sfântul Isaac Șirul în Filocalia, vol.X
