Frații mei, să ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Să știți că suntem străini și călători pe acest pământ. Auziți ce zice Psaltirea: Nemernic este omul pe pământ și străin ca toți părinții săi. Nimeni nu rămâne în lumea aceasta. N-am venit să stăm aici. Aici este o trecere necontenită; am răsărit prin naștere și asfințim prin moarte. Sfântul acela, dumnezeiescul lov, zicea așa: Din pântecele maicii mele am căzut în groapă. Ați auzit? Atât i s-a părut viața pe pământ, după 400 de ani. Că Dumnezeu i-a mai dăruit 140 de ani de viață, după ce l-a încercat cu atâtea chinuri și boli; și atât i-a părut, că din pântecele maicii sale a sărit...