Una dintre cei mai mari Nebuni din Rusia este sfânta şi fericita Xenia din Petersburg, care repeta în secolul al XVIII-lea, secolul despotismului luminat, faptele părinţilor Bisericii, părinţi care au trăit cândva, demult.
Ea însăşi a văzut cât de nestatornică şi de efemeră este lumea pământească, şi după douăzecişi şase de ani de viaţă fericită şi îndestulată a părăsit totul pentru a se cufunda în durerea omenească.
Prin viaţa sa ea a demonstrat cât de fals şi de inutil este tot ceea ce este lumesc şi pământesc şi pe care ni-l dorim.
Ne străduim să ne îmbogăţim şi să ne rugăm pentru aceasta, – fericita, însă, a renunţat la bani, averea şi–a împărţit-o sărmanilor; trăia ca păsările cerului.
Ne place îmbrăcămintea scumpă şi la modă, ne place să ne înfrumuseţăm, ne place confortul – fericita Xenia, însă, iarna şi vara umbla într-o
fustă şi într–o jachetă din pânză de in.
Ne străduim să câştigăm o poziţie înaltă în societate, ne plecăm în faţa oamenilor de seamă şi a puternicilor lumii, în faţa bogaţilor, îi alungăm pe cei săraci şi vitregiţi de soartă – pe aceia care au răbdat în această viaţă nefericirea sau sărăcia – fericita Xenia însă, nu numai că şi – a ales sărăcia de bunăvoie, dar a şi trăit printre cei mai nenorociţi şi mai înjosiţi locuitori ai capitalei, şi s-a străduit să reaprindă în aceşti oameni scânteia Divină, care mocneşte, fără a fi observată, în sufletul fiecărui om.
Am numit-o fericită, pentru că totdeauna era cu mintea la Dumnezeu, în lumea rugăciunii fără întrerupere, începându-şi drumul autodesăvârşirii morale de la sărăcia cu duhul, fericita Xenia avea plânsul neîncetat, era însetată şi înfometată de adevăr, era şi blândă şi milostivă, era iubitoare de pace şi curata cu inima.
Acum, după ce a obţinut împărăţia Cerurilor, ea contemplă Slava lui Dumnezeu, dar cu sufletul ea vede şi suferinţele poporului de pe pământ. Ea ne vede viaţa şi faptele, cunoaşte durerile noastre şi aude rugăciunile noastre fierbinţi.
Ea vede şi ştie că am ajuns la capătul puterilor din cauza bolilor, a neajunsurilor, a durerilor, vede că tristeţea ne–a încătuşat sufletele şi nu încetează să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Sfânta Xenia – cea smerită si nebună pentru Hristos