Talasie Libianul: Cel ce binecuvântează cu gura, dar dispreţuieşte cu inima, ascunde făţărnicia sub chipul dragostei

1. Dorul întins întreg spre Dumnezeu, leagă pe cei ce-l au, cu Dumnezeu şi întreolaltă.

2. Mintea, care a dobândit dragoste duhovnicească, nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.

3. Cel ce binecuvintează cu gura, dar dispreţuieşte cu inima, ascunde făţărnicia sub chipul dragostei.

4. Cel ce a dobândit dragoste, rabdă fără să se turbure supărările şi suferinţele ce-i vin de la duşmani.

5. Singură iubirea uneşte zidirea cu Dumnezeu şi făpturile întreolaltă în acelaş cuget.

6. Dragoste adevărată a dobândit acela care nu suferă bănuieli şi vorbe împotriva aproapelui.

7. Cinstit în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor este «cela care nu încearcă nimic pentru surparea dragostei.

8. De dragostea nefăţarnică ţine cuvântul adevărat, pornit din conştiinţa cea bună.

9. Cel ce aduce fratelui la cunoştinţă ocările altuia, ascunde pisma sub înfăţişarea bunăvoinţii.

10. Precum virtuţile trupeşti îşi atrag slava de la oameni, aşa cele duhovniceşti pe cea de la Dumnezeu.

11. Dragostea şi înfrânarea curăţesc sufletul, dar mintea o luminează rugăciunea curată.

12. Bărbat puternic este acela care alungă păcatul prin făptuire şi cunoştinţă.

13. Cel ce a dobândit nepătimirea şi cunoştinţa duhovnicească, a aflat har la Dumnezeu.

14. De vrei să birui gândurile pătimaşe, câştigă înfrânarea şi dragostea faţă de aproapele.

15. Păzeşte-te de neînfrânare şi ură, şi nu vei întâmpina piedică in vremea rugăciunii tale.

16. Precum nu se pot vedea aromate în mocirlă, aşa nici bunămireasma dragostei în sufletul celui ce ţine minte răul.

17. Stăpâneşte cu vitejie mânia şi pofta şi te vei izbăvi de grabă de gândurile rele.

18. Slava deşartă o stingi făptuind în ascuns; iar mândria o izgoneşti nedispreţuind pe nimeni.

19. De slava deşartă ţine făţărnicia şi minciuna, iar de mândrie, părerea de sine şi pisma

20. Povătuitor este acela ce se stăpâneşte pe sine şi-şi supune sufletul şi trupul raţiunii.

21. Sinceritatea prietenului se arată la vreme de cercare, dacă ia parte la necaz.

22. Asigură-ţi simţurile cu chipul [modul) isichiei şi cumpăneşte gândurile care stau în inimă.

 23. întâmpină fără pomenire de rău gândurile de supărare; iar faţă de cele iubitoare de plăcere arată-te cu vrăjmăşie.

24. Liniştea [isichia), rugăciunea, dragostea şi înfrânarea, sunt o căruţă cu patru roate, care suie mintea la ceruri.

25. Topeşte-ţi trupul cu foamea şi privegherea, şi vei alunga gândul josnic al plăcerii.

26. „Precum se topeşte ceara de faţa focului”, aşa gândul necurat de frica lui Dumnezeu.

27. Rea pagubă este pentru sufletul înţelept să zăbovească mintea multă vreme într-o patimă de ocară.

28. Rabdă întâmplările de întristare şi de durere, că prin acestea te curăţeşte purtarea de grijă (Providenţa) a lui Dumnezeu.

29. Dacă ai aruncat materia şi te-ai lepădat de lume, leapădă-te acum şi de gândurile rele.

30. Lucrarea proprie a minţii e să se ocupe neîncetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

31. Precum lucrul lui Dumnezeu este să cârmuiască lumea, aşa al sufletului este să-şi cârmuiască trupul.

32. Cu ce nădejde vom întâmpina pe Hristos, dacă am slujit până acum plăcerilor trupului?

33. Plăcerea se stinge prin reaua pătimire şi prin întristare, fie prin cele de bună voie, fie prin cele aduse de Providenţă.

34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, întrucât face să crească plăcerea generală.

35. Lipsa plăcerii naşte întristarea: iar plăcerea e împreunată cu toată patima.

36. Virtutea şi cunoştinţa nasc nemurirea; lipsa lor e maica morţii.

37. Întristarea după Dumnezeu stinge plăcerea; iar stingerea plăcerii înseamnă învierea sufletului.

Talasie Libianul, Filocalia, vol.IV, Sibiu, 1948

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *