Sfinţii sunt, ca şi noi, membri rugători ai Bisericii, dar cu o credinţă şi putere mult mai tare decât noi. Prin acestea, ei se află aproape de Faţa lui Dumnezeu şi de aceea se pot ruga pentru noi: „că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V, 16).
În mod deosebit, sfântul al cărui nume l-ai primit la botez îţi stă în preajmă. Ca şi cum ai fi intrat în cămara puterii lui. Numele exprimă o uniune, un fel de rudenie întemeiată pe dragoste. De aceea ziua onomastică este mai importantă decât cea de naştere: ea semnifică legătura cu Biserica cerească, este sărbătoarea sufletului, pe când naşterea este legată de cele ale trupului.
Tito Colliander, Credința și trăirea Ortodoxiei, Editura Scara, Bucureşti, 2002
loading...