Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi diavolii cred şi se cutremură

Cea mai scurtă definiţie a credinţei este cuvântul „cred”. Când zici cuvântul „cred”, înseamnă că primeşti şi mărturiseşti ceea ce învaţă Biserica despre Dumnezeu.

Primul mijloc de a convinge pe cineva să creadă în Dumnezeu este predica, deoarece credinţa vine prin auz, iar auzul vine prin vestirea cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10, 17). Căci, cum vor crede de nu vor auzi (Ioan 1, 7; 17, 20; Faptele Apostolilor 8, 12, 14, 17; Romani 1. 5: 10. 8: 16, 26; Efeseni 1,13; II Tesaloniceni 1,10).

Al doilea mijloc este citirea Sfintelor Scripturi după mărturia care zice: „Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu şi crezând să aveţi viaţă întru numele Lui” (Ioan 20, 31; II Timotei 3,15; I Ioan 4,13).

Al treilea mijloc de a convinge la credinţa în Hristos sunt minunile lui Dumnezeu (Ioan 6, 30: 7. 31:11. 23-25: 20. 30-31).

Al patrulea mijloc de a convinge pe cineva la dreapta-credinţă în Dumnezeu este privirea zidirilor lui Dumnezeu cu înţelegere: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca să fie ei fără cuvânt de apărare” (Romani 1, 20).

Al cincilea mijloc de a convinge pe cineva la credinţa în Dumnezeu, este predica prin pilda vieţii, prin exemplul personal, adică prin trăirea după voia lui Dumnezeu şi dovedirea prin lucru a celor ce învaţă cineva. De aceea, a zis unul din Sfinţii Părinţi: „Taci tu şi lasă să vorbească lucrurile tale”.

Credinţa creşte, sporeşte şi se întăreşte prin ispite, prin necazuri şi scârbe (I Petru 1, 6-7; Iacob 1, 3). Credinţa se înmulţeşte, sporeşte şi se întăreşte prin rugăciune (Marcu 9, 24; Luca 17,15). Indoiala în credinţă este păcat şi ea vine omului din împuţinarea credinţei (Matei 8, 26;14, 31; Luca 8, 24-25; Iacob 1, 6).

Când credinţa este numai cunoscătoare, nu mântuieşte pe nimeni. Adică, dacă cred eu că este Dumnezeu şi cunosc aceasta, numai cu atât nu mă mântuiesc. Căci zice Sfântul Apostol Iacov: Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi diavolii cred şi se cutremură. Ce folos au de credinţa lor? Este o credinţă cunoscătoare şi iscoditoare, care nu foloseşte nimănui. Ea nu mântuieşte nici pe diavoli, nici pe oameni.

Este o altă credinţă, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care? Credinţa cea lucrătoare care se lucrează prin dragoste. Cel ce oare, păşeşte de la credinţă la fapte. Se smereşte, ascultă, miluieşte, iartă, posteşte, priveghează, duce viaţă curată, cu sfinţenie, iartă pe toţi cei ce l-au supărat şi, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, precum şi Tatăl nostru milostiv este. Aceasta este credinţa lucrătoare sau credinţa care se lucrează prin dragoste.

Ţineţi minte că şi diavolii au credinţă, dar numai credinţă cunoscătoare, şi vai de noi păcătoşii dacă ne vom asemăna cu ei, dacă numai vom crede că este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui!

Din cuvintele Arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost. Cluj Napoca, 2004

 

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *