Rostul în viață și studiile făcute la timp
– Părinte, mulți tineri șovăie să-și continue studiile lor, pentru că nu s-au hotărât încă ce fel de viață să urmeze. Îi preocupă meru subiectul acesta și de aceea nu se pot concentra la învățat.
– Este trebuință de multă luare-aminte, pentru că aceasta este o măiestrie a vrăjmașului, ca să le creeze încurcături. Nu înseamnă că arunci cele care te preocupă, ci le păstrezi în suflet până ce vei termina școala.
– Părinte, i-am spus unei tinere: ”Dacă te gândești să te căsătorești, să nu mai studiezi.”
– Dar până ce se va căsători, ce va face? Va vinde caramele? Este mai bine să termine o facultate sau să învețe o meserie, pentru că i se poate ivi ceva în viață și atunci îi vor trebui cele pe care le-a învățat. Odată o tânără mi-a spus: ”Mă gândesc la monahism, dar mereu îmi schimb părerea”. ”În ce clasă ești?” o întreb. ”Sunt la liceu în clasa a zecea”, îmi spune, ”dar nu vreau să studiez”. Nu vrei să studiezi?” îi spun. ”Atunci îi voi spune tatălui tău să-ți cumpere niște capre, să-ți ia și un câine ciobănesc care să le păzească, să-ți dea și un fluier cu care să cânți, și astfel să mergi cu ele la păscut. Aceasta îți place? Caută să studiezi sau să înveți o meserie”. ”Atunci, Părinte, îmi spune, până ce mă voi hotărî ce să fac, să mă căsătoresc sau să devin monahie, să rămân în mănăstire ca să învăț meșteșugul smereniei”. Trebuie? Acest meșteșug îl poți învăța și acasă, îi spun, dacă primești cu bucurie tot ceea ce îți spun părinții. Termină mai întâi școala, dă examene pentru facultate și când vei termina, vom vedea ce vei face.”, ”Dar nu-i mult cinci ani, Părinte, până ce mă voi hotărâ?”. ”Este mult, dar ce să facem, dacă încă nu te-ai limpezit?”. ”Ce vină am eu că sunt nestatornică?” mă întreabă. ”Nu ai nici o vină, dar deocamdată balanța nu înclină nici într-o parte, nici în cealaltă”.
– Părinte, există tineri care nu au dispoziție pentru învățat pentru că preferă studiul duhovnicesc și rugăciunea.
– Nu este bine să lase învățatul, ci paralel cu lecțiile lor să citească ceva dintr-o carte patristică, să se roage puțin și să facă și vreo metanie, pentru a-și păstra o cât de mică stare duhovnicească. Atunci când au mult de învățat, pot face pauze în care să rostească Rugăciunea lui Iisus sau psalmi. Căci de vor voi să facă altceva, care este pentru mai târziu, nu o vor putea face, deoarece se vor gândi și la învățat, dar nici cu studiile nu vor progresa. Și astfel, în cele din urmă, nu vor face nimic. În timp ce, dacă vor învăța, își vor lua repede diploma, iar apoi vor face ceea ce vor dori. Atunci când eram la sanatoriu, timp de câteva zile nu am făcut nici rugăciune, nici metanii, nici post, ci am mâncat ceea ce mi-au dat., Ia să-i ajut acum puțin și eu pe medici, îmi spuneam, ca să mă ajute și ei pe mine să mă fac bine, iar după aceea voi face ce voi vrea.”
Cuviosul Paisie Aghioritul, ”Cuvinte duhovnicești – Viața de Familie”