Prin multe necazuri se cade nouă să intrăm întru împărăţia Cerurilor

Scoateţi-vă din cap ideea că pe calea unei vieţi pline de mângâieri putem ajunge ceea ce ar trebui să fim în Hristos. în viaţa creştină, mângâierile sunt un lucru întâmplător: esenţiale sunt suferinţele, durerile lăuntrice şi din afară. Prin multe necazuri se cade nouă să intrăm întru împărăţia Cerurilor (Fapte 14, 22), care este înlăuntrul nostru. Primul pas – întoarcerea voinţei de la rău spre bine, care alcătuieşte, ca să zic aşa, inima pocăinţei – se răsfrânge într-o durere, într-o rană de moarte, din care curge apoi sânge de-a lungul întregii lupte cu patimile şi care se cicatrizează abia după agonisirea curăţiei, ce îl ridică pe creştin pe crucea împreună-răstignirii cu Hristos. Tot necazuri, şi dureri, şi greutăţi… Se poate spune aşa: confortul este dovada unui drum strâmb; greutăţile da mărturie că suntem pe calea dreaptă.

Vor spune unii: ”dar ce, nu putem nici să ne distrăm puţin, să ne permitem şi noi vreo satisfacţie cât de mică? Voi faceţi principalul, şi după aceea, mă rog, vă puteți permite şi asta. Dar toată treaba voastră e astăzi petrecere dansantă, mâine teatru, poimâine chef, lecturi amuzante, discuţii şi distracţii de tot felul – pe scurt, tot timpul trecere de la o plăcere la alta, iar la lucrul principal, la ce ce trebuie să fie creştinii, nu vă gândiţi defel. De parcă la o asemenea viață exterioară a noastră, legătura lăuntrică cu Dumnezeu în Hristos o să se maturizeze de la sine. Ce, lumânarea poate să ardă în  vânt? Oare viața râde când ia doze de otravă? Așa și aici. Lucrurile cu care vă înconjurați, cu care vă ocupați sufletul, acelea îl și hrănesc și îi formează caracterul după felul lor.

Gândire șubredă, hotărâri nestatornice, pofte furtunoase: iată moștenirea de pe urma mângâierilor vieții! Dacă vă vreți binele, lăsați aceste mângâieri lumești, pășiți pe calea crucii, care e pocăința, coaceți-vă în cuptorul răstignirii de sine, căliți-vă în lacrimile frângerii de inimă, și veți ajunge aur sau argint sau piatră prețioasă, și la vremea potrivită veți fi luați de Gospodarul  ceresc pentru a împodobi cămările prealuminate și mai presus de lume.

Sfântul Teofan Zăvorâtul , Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor