Păşind pe calea cugetării, alege cuvintele rugăciunii şi le spune Domnului, strigând pururea şi neslăbind, cerând stăruitor şi neruşinându-te

Cel ce se roagă să primească bunăvoinţa împărătească foloseşte trei căi : sau se roagă cu graiul, sau se înfăţişează tăcând, sau se aruncă la picioarele celui ce poate să-l ajute. Rugăciunea curată, unind mintea, cuvântul şi duhul cu sine, prin cuvânt cheamă numele lui Dumnezeu, prin minte se aţinteşte fără împrăştiere spre Dumnezeu cel chemat, iar prin duh îi arată umilinţa şi dragostea, şi aşa câştigă mila Treimii fără început, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeu cel unul.

Precum felurimea mâncărurilor trezeşte pofta după împărtăşirea de ele, aşa feluritele virtuţi trezesc sârguinţa minţii. De aceea, păşind pe calea cugetării, alege cuvintele rugăciunii şi le spune Domnului, strigând pururea şi neslăbind, cerând stăruitor şi neruşinându-te, ca văduva care a câştigat mila judecătorului neînduplecat. Făcând aşa, umbli în duh, nu iei aminte la poftele trupeşti, nu întrerupi rugăciunea neîncetată prin gânduri lumeşti şi eşti biserică a lui Dumnezeu, lăudând pe Dumnezeu în chip neîmprăştiat. Rugându-te astfel cu cugetarea, te învredniceşti să treci şi la amintirea lui Dumnezeu şi să pătrunzi în cele ascunse ale minţii şi să priveşti prin vederi tainice pe Cel nevăzut şi, prin revărsări de cunoştinţă şi de dragoste, să liturghiseşti numai lui Dumnezeu.

Iar când te vezi slăbind în rugăciune, foloseşte o carte şi, luând aminte la citire, primeşte cunoştinţa. Nu trece peste cuvinte grăbit. Descoase-le cu cugetarea şi adună-le în vistieria minţii. Pe urmă gândeşte la cele citite, ca să ţi se îndulcească cugetarea din înţelegere şi să-ţi rămână neuitate cele citite. Prin aceasta ţi se va aprinde inima de cugetările dumnezeieşti. ”în cugetarea mea, zice, se va aprinde foc” (Ps. XXXVIII, 4). Căci precum mâncarea îndulceşte gustul când e subţiată prin dinţi, aşa şi cuvintele dumnezeieşti, întorcându-se mereu în suflet, îmbogăţesc înţelegerea şi o înveselesc. «Cât de dulci sunt cuvintele Tale pentru gîtlejul meu» (Ps. CXVIII, 103). Ia în inima ta cuvintele evanghelice şi poveţele fericiţilor părinţi, cercetează vieţile lor, ca să poţi cugeta la ele în timpul nopţii. În felul acesta, când cugetarea ţi se va osteni de rugăciune, o vei reînnoi prin citire şi gândire la cuvintele dumnezeieşti şi o vei face şi mai sârguincioasă la rugăciune.

 Cuvîntul lui Teolipt, mitropolitul Filadelfiei, despre ostenelile vieţii călugăreşti în Filocalia, vol.VII, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1977

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *