În viața de dincolo de mormânt ne vom păstra amintirile despre viața de aici?

Modul în care ni-i reprezentăm pe cei ce au murit este, de cele mai multe ori, neclar, cețos, ca și cum ar ține de o lume inexistentă. Apostolul Pavel are o cu totul altă viziune.

Pentru el lumea spirituală este o realitate mult mai vie decât lumea materială. Viața pământească i se pare un vis, în care apar vedenii cerești. Ne întrebăm adesea: În viața de dincolo de mormânt ne vom păstra amintirile despre viața de aici? Tot ceea ce s-a format și se formează aici, pe pământ, este numai „pecetea și umbra celor cerești”; ea s-a creat „după izvodul arătat în munte”. Câtă bucurie în această descoperire!

Când se sperie necunoscutul vieții viitoare, când suferim că nu putem lua cu noi nimic în mormânt, să ne aducem aminte cât de mult a adus Domnul din cer pe acest pământ păcătos, cu câtă mărinimie l-a înzestrat cu toate minunile naturii…

Începutul și temelia a tot ce reprezintă pentru noi realitatea lumiii văzute se află în eternitate. Tot ceea ce se vede vine din lumea nevăzută.

Tot ceea ce este mai bun în noi trimite la principiul divin al existenței, la acea scânteie dumnezeiască prezentă în orice inimă. Dumnezeu însuși este izvorul frumosului, la modul sublim, izvorul a tot ce există mai înălțător pe pământ. Legăturile cu cele pământești – cele ce țin de instituția sacră a familiei, cele ce exprimă cele mai înalte și mai curate aspirații umane – nu sunt decât o palidă reflectare a acelei iubiri care trece dincolo de orice rațiune, infinita iubire dumnezeiască, care l-a dat pe Fiul Său Unul-Născut pentru răscumpărarea neamului omenesc.

Așadar, adevărata noastră patrie nu este aici pe pământ, ci în cer. Aici pribegim în străinătate, acolo vom fi acasă, ne vom găsi odihna, după o cale lungă. Acolo vom afla esența și semnificația a ceea ce ne-a fost aici doar o preînchipuire.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” , Editura Cartea Ortodoxă