Oamenii, supărându-se pe un preot, se supără pe întreaga Biserică
Multă lume se supără astăzi pe preoţi. Cutare nu este bun, cutare a procedat incorect. Cutare a cerut bani. Desigur este dureros faptul că cel ce trebuie să aline durerile noastre, le adânceşte. Dar de obicei, oamenii supărându-se pe un preot se supără pe întreaga Biserică, care nu este doar a unui preot, ci este a lui Hristos.
Prin aceasta dăm mărturii despre o înţelegere incorectă a Ortodoxiei şi a Adevărului. Aici, în afara citatelor din Sfânta Scriptură şi din vieţile sfinţilor avem şi exemplu oamenilor, care au marcat istoria şi cultura lumii prin inteligenţa şi spiritul lor corect. Spre exemplu, marele scriitor rus, Nicolae Gogol, avea un mare talant. Dar în afara acestui talant, mărinimia sufletului şi înţelepciunea depăşea toate celelalte calităţi ale lui. Într-un anume moment a avut de dat explicaţii criticii înaintate de un alt contemporan al său, Belinschii.
Motivul acestor explicaţii a fost apărarea clerului pe care a făcut-o în public Gogol. Acesta spunea: „De unde aţi luat-o că cânt imn clerului nostru?” de unde în Dvs., acest duh al urâciunii? Şi eu cunosc nu puţini preoţi răi, despre care aş putea să vă povestesc destule bancuri. Dar am întâlnit şi dintre cei, înaintea sfinţeniei cărora plec genunchiul, fiind convins că aceştia sunt copiii Bisericii Răsăritene şi nu a celei Apusene. Respectiv, eu cânt osanale nu acelor preoţi care au călcat în picioare şi au batjocorit Biserica, ci celor care au înălţat-o, care prin viaţa lor mucenicească au întărit fiecare cuvânt al Sfintei Scripturi, fiecare învăţătură lăsată nouă de Domnul Hristos şi de exemplu lui propriu.
Ce ar fi dacă fiecare dintre noi am medita tot aşa ca acest mare poet? Ce ar fi fost dacă Hristos pentru Iuda s-ar fi supărat pe toată preoţimea? Dar El şi pe Iuda la iubit, voind să-l apere chiar şi în ultimul moment, la cina cea de taină, ca acesta să nu-l piardă pe Fiul lui Dumnezeu.
Viaţa într-adevăr ne supune la mai multe încercări. Ispite numeroase sunt şi vor fi. Tentaţii ca să judeci, să-l huleşti, să mai adaugi de la tine… Povestea cineva că sa făcut un experiment. Sau luat 10 traducători, care trebuiau să efectueze traducerea unui text, din engleză în rusă, din rusă în franceză, din franceză în italiană, adică în 10 limbi, iar la sfârşit, înapoi în engleză. Textul final nu avea nimic comun cu cel iniţial. Sau, majoritatea îşi aduc aminte de jocul de-a telefonul stricat. Acelaşi lucru se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi. Vorbindu-l pe un preot şi nu neapărat numai pe un preot, se întâmplă şi pe creştinii noştri să-i bârfim, să-i judecăm, se ajunge la aceea că fiecare adaugă de la sine ceva. La urmă iese telefonul stricat.
Am rămas profund impresionat de o comunitate ortodoxă din Rusia. În momentul în care preotul a căzut, împătimit de patima beţiei, lumea nu a început a depune plângeri pe el, să-l scoată din preoţie, să-l judece, să-l bârfească. Doar atât au spus. Părintele nostru este robit de păcat. Trebuie să-l ajutăm şi toată lumea sa aşternut în rugăciune pentru păstorul lor. În câteva zile părintele s-a îndreptat, dând slavă lui Dumnezeu. Tatăl dacă se îmbolnăveşte, copilul nu-l judecă sau se dezice de tatăl său, cu atât mai mult nu afirmă că toţi taţii din lume sunt la fel şi chiar dacă este împătimit, caută cum să-l ajute, cum să-l ridice. Aşa suntem datori să procedăm şi în viaţa duhovnicească. Când părintele a greşit, să-l ajutăm să se ridice din păcat. Zice Sfânta Scriptură: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora. Rugaţi-vă unii pentru alţii”. Şi în altă parte: „Privegheaţi şi vă rugaţi neîncetat”. Însuşi Mântuitorul spune că nu există dragoste mai mare decât a-ţi pune viaţa pentru aproapele tău. Ce ar fi ca creştinii nu să-şi judece păstorii, ci să se roage pentru ei. Aici s-ar descoperi creştinismul autentic, adevărata ortodoxie, pe care o caută până astăzi protestanţii. Ea nu trebuie căutată. Ea există, talantul ce se află în ortodoxie trebuie înmulţit.
Preot Iulian Raţă | ortodoxia.md