Celor în suferințã, Dumnezeu le dă harul să creadă

Cuvintele Mântuitorului: „Fericiți cei săraci cu duhul, căci acelora este Împărăția cerurilor” au legătură cu smerenia?

– Chiar despre ei vorbește! Fericiți cei smeriți! Iar aceasta, pentru cã, vã spun, identitatea e chiar cu . Căci El S-a smerit. Și se smerește continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; își vede de mersul vieții lui mai departe; este umilit de către toatã lumea. Știți dumneavoastră că acestea sunt valorile cele mai mari, chiar și în mănăstire și în lume? Oamenii care duc o viațã ascunsă, sufletească, duhovnicească, dar în rest, săracii, duc o viațã de sărăcie.
Sfântul Dimitrie Basarabov, care este patronul Bucureștilor, a fost văcar, în satul Basarabov din Bulgaria. Și mergea înfășurat cu cârpe la picioare, căci nu avea încãlțăminte. Și râdeau copiii de el. Copii, neastâmpărați, mã rog. Și, într-o zi, el, păzind vitele, a cãlcat pe un cuib de pasăre și a omorât puii, fără să vrea. Și, sigur, i-a pãrut foarte rău și și-a pedepsit piciorul ăla, sã nu-l mai învelească nici cu cârpele alea. Vezi, câtă tărie, câtă dorință de a fi omul lui Dumnezeu? Era sărac cu duhul, dar era bogat cu sufletul la Dumnezeu!
Chiar acum am avut Evanghelia cu săracul Lazăr și bogatul. Vă închipuiți ce fericire era! Și omul acesta, Lazăr, suferea pentru Dumnezeu, dar nu cârtea. N-a fost suficientã numai suferința. Nu cârtea! Pentru că lor, celor în suferință, Dumnezeu le dă harul sã creadă, sã fie ostași ai lui Hristos.

Părintele Arsenie Papacioc, Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010