Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti, nu în faţa ta însuţi şi în faţa celor cu care convieţuieşti

Unii confundă smerenia cu retractilitatea. Nu aceasta-i smerenia. Cehov spunea: „Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti, nu în faţa ta însuţi şi în faţa celor cu care convieţuieşti”. Smerenia nu trebuie să aibă aerul unei înjosiri. Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este un lucru extraordinar, dar nu şi în faţa ta şi a semenilor tăi.

Ştim că părintele Cleopa zicea adesea „sunt un putregai” dar el în faţa lui Dumnezeu zicea acest lucru!Să nu spui niciodată „sunt un putregai” decat în faţa lui Dumnezeu. În faţa ta însuţi spui „sunt o putere!” De ce? Pentru că te interesezi de destin, de mântuire. S-a constatat că în măsura în care te preocupi de soarta ta, de îmbunătăţirea ei, aduni putere. Este şi o primejdie şi un avantaj. Avantajul – scapi de îmbolnăviri. Dezavantajul – că aduni putere. E un mare dezavantaj să aduni putere, în primul rând pentru că devii mai primejdios pentru semenii tăi. Un om care adună putere dacă este vorbit de rău de semenul său, produce boală în acesta, lată dezavantajul… Poţi să ajungi şi aici!

Corectaţi-vă deci atitudinea şi înţelegeţi adevărata smerenie. Adevărata smerenie este să ştii că eşti micuţ în faţa lui Dumnezeu şi în faţa eternităţii, dar, în acelaşi timp, să ştii că eşti o putere în timpul ce ţi s-a dat şi prin ajutorul pe care îl poţi da. Smerenie mai înseamnă să nu-l vexezi pe semenul tău; să renunţi la orgoliu. Să descoperi sensul slujirii semenului, la început prin empatizare. Timiditatea, culpabilizarea, sugestionabilitatea – toate, aducătoare de rele — vor diminua prin grijă faţă de semen şi prin încrederea în sine. Încrederea diminuează culpa. Să nu spui: „Nu merit să trăiesc…”. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…”, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan. Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte din planul lui Dumnezeu. „Nu merit să trăiesc mărunt!” – asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta. Astfel se va micşora autoculpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil, mai puţin vulnerabil.

Psihoterapie isihastă, Editura Paralela 45, 2010