Nu vei putea face nimic desăvârşit, fără darul şi ajutorul care vin de la Dumnezeu

Ne luptăm ca să avem virtuţile în întregime, în măsura în care noi înşine putem să le avem, pentru că fiecare „are măsura sa”, ca să îl parafrazez pe Sfântul Ioan Colov.
„Ne luptăm ca să le avem” şi nu spunem: „vrem să le avem” sau: „dacă nu le voi avea pe toate nu am nimic sau nu vreau nimic”.
Trebuie să ne caracterizeze umilinţa şi recunoştinţa cea mai sfântă, pentru că nu putem să avem o viaţă duhovnicească, decât pe măsura dorinţei inimii noastre şi a ajutorului dumnezeiesc.
De aceea spune Sfântul Ioan Colov: „Vreau, măcar într-o oarecare măsură, să am toate virtuţile”.
Efortul despătimirii trebuie să fie constant, mânat de o mare voinţă şi de conştiinţa că nu eşti singur şi că, la orice pas, ajutorul dumnezeiesc este cu tine şi te învaţă cum să procedezi.
Constanta efortului îţi arată greutatea luptei, iar greutatea luptei îţi arată scăpările iar scăpările te duc la conştiinţa că nu ai putea să stai în faţa ispitelor, dacă Domnul nu ar fi cu tine.
De aceea, faci cât poţi şi încerci continuu să faci mai mult, cât mai mult. Însă nu vei putea face nimic desăvârşit, fără darul şi ajutorul care vin de la Dumnezeu.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Cuvintele duhovnicești I, Teologie pentru azi, București, 2011