Chiar dacă ne-am putea gândi vreodată că ne-ar părăsi toată lumea, mama nu ne părăseşte
Toate bucuriile credinţei noastre, toate bucuriile creştine: bucuria de Domnul Hristos, bucuria de învăţătura Domnului Hristos, bucuria din jertfa Domnului Hristos, bucuria din învierea Domnului Hristos, bucuria din înălţarea la cer a Domnului Hristos, bucuria din gândul la cea de-a doua venire a Domnului Hristos, bucuria din tot ce ştim despre Domnul Hristos, bucuria din Sfânta Liturghie pe care ne-a lăsat-o Domnul Hristos, bucuria din Sfânta împărtăşire cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, toate acestea, într-un fel, vin prin Maica Domnului. Aşa că bucurie a vestit naşterea Maicii Domnului întregii lumi.
Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. De ce o cinstim noi pe Maica Domnului, de ce o pomenim pe Maica Domnului, de ce o mărim pe Maica Domnului? Cel dintâi răspuns la întrebările acestea este: „Pentru că aşa ne învaţă Biserica noastră!”. Aşa ne-am pomenit. Ne-am pomenit în lumea aceasta ca cinstitori ai Maicii Domnului. Am trăit de-a lungul vieţii noastre cu gândul la Maica Domnului.
Nu ştiu daca aţi băgat de seamă că, între rugăciunile de mulţumire după ce ne împărtăşim cu Sfintele Taine, este şi o rugăciune către Maica Domnului, in care se arată ce trebuie să credem noi, să simţim noi în legătură cu Maica Domnului: „Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare”. Nu zicem „Preasfântă Stăpâna noastră”. Ca şi când ni s-ar atrage atenţia: „Bagă de seamă, stai in faţa Maicii Domnului şi spui cuvinte care te privesc pe tine.”. Nu te interesează ce zic alţii, ce gândesc alţii. Tu, „preasfântă Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu”. Deci te ştiu Născătoare de Dumnezeu şi Stăpână, dar Stăpâna mea. „Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, care eşti lumina întunecatului meu suflet”. Lumină întunecatului meu suflet… Deci o socotim pe Maica Domnului lumină. De ce? Pentru că fiind Maica Luminii, Maica Domnului Hristos, este şi ea lumină. Deci: „Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, care eşti lumina întunecatului meu suflet-, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea”.
Ce să fie Maica Domnului pentru noi? Nădejde, încă o nădejde! De ce? Pentru că avem ajutorul Maicii Domnului. Şi dacă ştim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului şi de rugăciunile Maicii Domnului, avem un plus de nădejde. Maica Domnului este nădejde: „Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.”. Ce mai este Maica Domnului? Acoperământ. Ce înseamnă „acoperământ”? Nu că stă Maica Domnului cu ceva întins deasupra noastră, ci că Maica Domnului este apărătoarea noastră. Ne scoate din primejdii, ne apără de rele. ,”Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu”, care eşti apărătoare pentru noi. Nădejdea, acoperământul, scăparea, adică un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mângâiere pentru noi. Câtă vreme ne trăiesc părinţii, câtă vreme ne trăieşte mama, parcă avem pe cineva. Chiar dacă ne-am putea gândi vreodată că ne-ar părăsi toată lumea, mama nu ne părăseşte.
Arhim. Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al ortodoxiei
