Cel ce Îl are pe Fiul lui Dumnezeu are viaţă

Până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos în lumea noastră pământească, noi, oamenii, nu ştiam cu adevărat decât despre moarte şi moartea ştia despre noi. Tot ceea ce era omenesc era pătruns, acaparat şi cucerit de către moarte. Moartea era mai apropiată de noi decât noi înşine, şi mai reală şi mai puternică decât noi înşine, incomparabil mai puternică decât fiecare om în parte şi decât toţi oamenii la un loc. Pământul era o cumplită temniţă a morţii, iar noi, oamenii, eram robii neajutoraţi ai morţii. Doar o dată cu Dumnezeu-omul Hristos „s-a arătat viaţa”; „viaţa veşnică” ni s-a arătat nouă, muritorilor celor fără de nădejde, robi ticăloşi ai morţii. Şi acea „viaţă veşnică”, noi, oamenii, „am văzut-o cu ochii noştri şi am pipăit-o cu mâinile noastre”, iar noi, creştinii, „mărturisim viaţa veşnică” tuturor.
Fiindcă a trăi în unire cu Domnul Hristos înseamnă a trăi viaţa veşnică chiar aici pe pământ. Noi ştim din experienţa proprie că Iisus Hristos este adevăratul Dumnezeu şi viaţa cea veşnică. Şi pentru aceasta a venit El în lume: să ni-L arate pe adevăratul Dumnezeu şi viaţa cea veşnică întru El. Adevărata şi preacurata dragoste faţă de om constă întru aceasta şi numai întru aceasta: faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Unicul Său Fiu născut în lume ca noi să putem avea viaţă prin El, şi prin El să vieţuim veşnic. De aceea, cel ce Îl are pe Fiul lui Dumnezeu are viaţă; cel ce nu Îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţă (I Ioan 5, 12) – unul ca acesta se află cu totul întru moarte.

Părintele Iustin Popovici, Credința ortodoxă și viața în Hristos