Ce e viaţa aceasta faţă de veşnicie?

(…) de ce să te rogi superficial? Roagă-te cu tot dinadinsul. Timpul este ăsta. Singurul timp. Şi este foarte scump.

Ce e viaţa aceasta faţă de veşnicie? Nu se roagă nimeni chiar superficial, dacă are de gând să se roage.

A, este numai un moment de vid, care nu ca-racterizează numaidecât. Este numai o întâmplare, dar el îşi revine, pentru că, practic, este supravegheat de Dumnezeu mult, are înger păzitor. Omul e făcut de Dumnezeu singur numai pentru Dumnezeu, şi nu putea să nu-l înzestreze cu ceva cu care să ţină legătura cu Dumnezeu. Adică cu rugăciunea. În închisoare, în pădure, rugăciunea se adânceşte. Oricine este înţepat, vrea să scoată ghimpele. Ghimpele nu iese şi instrumentul sau meşterul care poate să scoată ghimpele este Dumnezeu şi la El apelăm.

Dumnezeu nu l-a lăsat neîmbogăţit pe om – are multe forţe în el ca să-l tragă spre cer. Asta nu în-seamnă că desfiinţăm iadul, că mulţi se duc în iad pentru o nepăsare nejustificată. Păcatul este crunt, este extraordinar de grav. Adică cum, nu ai avut atâta putinţă, suflete, să te închini, să te rogi? Pentru ce nu te-ai rugat? Pentru ce te rogi superficial? Dacă te rogi aşa, atunci nu înţelegi nimic din târgul acesta preafrumos. De ce nu mănânci superficial? De ce uiţi să te rogi? Burtica nu o uiţi că e flămândă? Cui cerem noi? Cerem la un director de instituţie?

O clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Fără închipuiri, că Dumnezeu stă pe un scaun şi te aşteaptă. Nu! Tu fii atent la ce zici: „La Tine mă gândesc, Doamne, şi ştiu că eşti, ştiu că eşti peste tot!

Încercaţi să ziceţi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcăto-sul!” Dar ţineţi minte: n-are nici o valoare dacă vorbeşti. Ea se numeşte în trei feluri: rugăciunea minţii, rugăciunea lui Iisus şi rugăciunea minţii în inimă – nu-i corect rugăciunea inimii. În orice moment vin atacuri, noaptea vin ispite; le goneşti cu precizie. Dar păstraţi taina. Nu faceţi ca găina: a făcut şi ea un ou şi se aude în toată curtea. În felul acesta s-au străbătut şi pustiile şi puşcăriile, cu o rugăciune tainică.

„De câte ori să zic?”, m-a întrebat cineva. I-am răspuns: „Să zici o dată şi să nu mai termini niciodată!”

Bunăoară, ştii că Psaltirea este foarte bună şi te apuci să o citeşti din scoarţă în scoarţă. Lipsă de dreaptă socoteală. S-a constat că diavolului nu prea îi convine cititul la Psaltire. Eu recomand o catismă în 24 de ore. Două catisme dacă-i mai avansat. Trei catisme dacă-i prea avansat. Te bagi singur la adânc şi dai bătălie… Poţi să birui, dar să ştii să înoţi, să ştii să birui.

Pe mine nu mă interesează, dragul meu, că ai citit multe acatiste, paraclise, în genunchi. Să aveţi prezenţa inimii la Dumnezeu, nu doar să ziceţi; că la urma urmei o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă. Nu: „Am zis multe!” Ştii ce faci după ce zici multe: „Doamne, am zis de… Am depăşit pe mulţi!” Orice am face, suntem datori la Dumnezeu. Mergeţi pe credinţa că ne iubeşte enorm. Dacă ştii că te iubeşte, ai numai datoria să fii prezent, căci rugăciunea este un mijloc neapărat folositor, dar trezvia este un scop atins.

Să nu faceţi marea greşeală să spuneţi: „Ei, ce, numai eu o să fiu în iad?” Până acolo poate să meargă satana, să vă dea acest gând. Cu cât sunt mai mulţi în iad, cu atât este putoarea mai mare, cu atât este mai mult de suferit. Şi apoi mai este şi altceva: nici nu se văd unul cu altul.

Firea omenească trebuie depăşită cu orice chip. Nu pierdeţi din vedere amănuntul, dar nici nu vă pierdeţi în amănunte. Nu pierdeţi amănuntul care te poate creşte. Nu ţi se cere să cucereşti ca un general armate, ci să te birui pe tine.

Părintele Arsenie Papacioc, Rugăciunea – foc duhovnicesc

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *