Are mare putere satana, dacă Dumnezeu îi dă voie

Orice creştin are de la Botez un înger bun, care stă de-a dreapta lui şi îl povăţuieşte spre tot lucrul plăcut lui Dumnezeu. El scrie cu de-amănuntul, una câte una, toate faptele bune, pe care le face în viaţă şi pe care i le va prezenta în ceasul Judecăţii cînd „cărţile se vor deschide”. De asemenea, creştinului îi urmează din pruncie şi un înger rău (diavol) care scrie şi el, amănunţit, tot păcatul pe care îl face omul în viaţă, până în clipa morţii. Scopul îngerului rău este de a-l ispiti întotdeauna şi a-l îndemna la păcat, cu gândul, cu imaginaţia, cu simţurile, cu cuvântul, cu fapta, cu trupul şi cu sufletul. Dacă omul îl ascultă, se învoieşte la păcat şi chiar îl săvârşeşte; diavolul scrie orice gând, orice cuvânt sau faptă rea făcută în viaţă, de care îi va cere răspuns la Judecata particulară, adică după moarte, dacă nu a fost dezlegat de păcate în viaţă, prin spovedanie şi pocăinţă.
Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii au înţeles că orice patimă care ne luptă pe noi, este un drac. De aceea, dumnezeiescul şi Sfântul Părinte Efrem Sirul zice: „Că omul are atâţia draci, tot atâţia, câte patimi are”. Şi tot aşa spun şi alţi mulţi Sfinţi Părinţi.
Suntem datori să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute cu Harul Său să putem scoate şi izgoni demonii din noi şi nu din alţii! Şi iarăşi suntem datori să ne rugăm stăruitor şi cu evlavie şi cu umilinţă Preabunului Dumnezeu, să ne ajute să înviem prin pocăinţă adevărată sufletul nostru cel mort prin păcate şi să nu ne îndârjim cu drăcească obrăznicie a cere lui Dumnezeu darul de a învia morţii şi de a face minuni.
Arma cea mai puternică şi mai înfricoşată prin care omul poate scoate şi izgoni din inimă pe draci este numele cel prea înfricoşat al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care dacă îl va chema cineva din inimă şi cu smerenie şi cât mai des, unul ca acela, cu darul lui Hristos, va scoate şi va izgoni de la sine pe dracii care îi dau război şi îi va risipi pe ei ca praful spulberat de vânt şi se vor stinge ca fumul.
Frânele puterii satanei sunt în mâna lui Dumnezeu. El este câinele lui Dumnezeu şi nu poate să facă nimic fără poruncă.
Sfântul Macarie cel Mare până acolo merge, că zice: „Dumnezeu este şi în draci şi în satana!”. Cum este în draci, zic unii, dacă satana este împotriva lui Dumnezeu? Da, este. Că dacă n-ar fi Dumnezeu într-înşii, cât rău ar face! Dumnezeu este într-înşii cu puterea Sa cea atotţiitoare, una din însuşirile Sale, să-i ţină în frâu, ca pe câinele cel rău, să nu facă rău cât ar vrea ei oamenilor.
Nici în porci n-au putut să intre, fiind ţinuţi de puterea atotţiitoare a lui Dumnezeu. Că puterea drăcească este îngrădită de puterea Dumnezeirii. Că zice la Isaia: „Se luptă cel puternic cu Cel Atotputernic”. Are el putere, dar nu este atotputernic, că Dumnezeu îl ţine în frâu! Toată puterea drăcească este circumscrisă împrejur; este îngrădită de puterea Dumnezeirii. Că altfel, ai văzut, când i-a dat voie să-l ispitească pe Iov, ce-a făcut într-un ceas? I-a ars turmele, i-a sfărâmat toate şi i-a omorît fiii! Are mare putere satana, dacă Dumnezeu îi dă voie.

Din cuvintele arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004