Adevărata smerită cugetare stă în ascultarea şi urmarea lui Hristos

Nimeni să nu vă însele printr-o prefăcută smerită cugetare (Col. II, 18), a spus Sfântul Apostol Pavel.

Adevărata smerită cugetare stă în ascultarea şi urmarea lui Hristos (Filip. II, 5-8).

Adevărata smerită cugetare e înţelegerea duhovnicească. Ea este un dar al lui Dumnezeu; ea este lucrarea harului Dumnezeiesc în mintea şi în inima omului.

Este şi o „smerită cugetare” după bunul plac al omului: pe aceasta şi-o alcătuieşte pentru sine sufletul iubitor de slavă deşartă, sufletul amăgit şi înşelat de învăţătura mincinoasă, sufletul care se linguşeşte pe sine, sufletul care caută măguliri din partea lumii, sufletul care năzuieşte cu totul spre sporirea lumească şi spre desfătările lumeşti, sufletul care a uitat de veşnicie, de Dumnezeu.

„Smerita cugetare” pe care şi-o scorneşte omul după bunul său plac este alcătuită din fel de fel de tertipuri prin care trufia omenească se străduieşte să capete slava smeritei cugetări de la lumea oarbă, lumea care iubeşte cele ale sale, de la lumea care preamăreşte viciul atunci când viciul îşi pune masca virtuţii, de la lumea care urăşte virtutea atunci când virtutea se înfăţişează privirilor sale în sfânta ei simplitate, în sfântă şi neclintită supunere faţă de Evanghelie.

Nimic nu este atât de vrăjmaş smereniei lui Hristos ca „smerita cugetare” după bunul plac, care a lepădat jugul ascultării faţă de Hristos şi, săvârşind furt de cele sfinte, slujeşte satanei sub acoperământul unei făţarnice slujiri lui Dumnezeu.

Dacă vom privi neîncetat la păcatul nostru, dacă ne vom strădui să-l vedem în amănunţimea lui, nu vom găsi în noi înşine nici o virtute – nu vom găsi nici smerita cugetare. Cu adevărata smerenie se acoperă adevărata şi sfânta virtute; aşa îşi acoperă frumuseţea, cu basmaua, fecioara înfrânată; aşa se ascunde, prin catapeteasmă, Sfânta Sfintelor de privirile gloatei.

Adevărata smerită cugetare înseamnă un fel de a fi evanghelic, obiceiuri evanghelice, un fel de a gândi evanghelic.

Adevărata smerenie este o taină dumnezeiască: ea este de neatins pentru faptele omeneşti. Fiind cea mai înaltă înţelepciune, ea pare nebunie pentru înţelegerea trupească.

Domnul Iisus descoperă dumnezeiasca taină a smereniei adevăratului Său ucenic, care sade pururea la picioarele Sale şi ia aminte la cuvintele cele de viaţă făcătoare. Şi descoperită fiind, ea rămâne ascunsă: ea este de netâlcuit pentru cuvântul şi limba omenească.

Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov, Despre adevărata şi făţarnica smerită cugetare