Păcatul este o sămânță care va rodi dezbinarea în căsnicie

Păcate care au legătură cu semenii noștri sunt și cele privitoare la familia noastră.

Părinților noștri le datorăm cinstire, respect și dragoste. Le datorăm faptul că ne-au născut și ne-au crescut cu truda și purtarea lor de grijă. Trebuie, deci, să-i cinstim și să-i iubim mereu, mai ales când îmbătrânesc și au nevoie de îngrijirea noastră. Același duh al iubirii trebuie să stăpânească și în relațiile cu frații noștri trupești. De multe ori, diferite probleme, ca de pildă vreo moștenire, devin pricină de antipatie și ură între frați. De această problemă trebuie să aibă grijă și părinții și, înainte să plece din lumea aceasta, să rânduiască cu dreptate împărțirea averilor lor.

O altă problemă la care trebuie să fie atenți părinții este educația pe care o dau copiilor lor. Pentru diferitele greșeli ale lor, mulți părinți au regretat amarnic mai târziu, când după ani s-a arătat vătămarea produsă în sufletul sensibil al copiilor lor.

Când copilul crește și ajunge la vârsta potrivită pentru a-și făuri o familie, e nevoie de multă atenție pentru a o clădi pe temelii statornice, încât aceasta să poată înfrunta furtunile vieții.

Pentru mulți tineri alegerea persoanei cu care vor conviețui se face superficial și pe criterii greșite.

De asemenea, în zilele noastre cei mai mulți tineri și-au format o părere foarte antievanghelică despre problema relațiilor de dinainte de căsătorie. Nu trece puțin timp de la prima discuție și se realizează așa-zisa ”întregire” a relației, care în realitate este dizolvarea ei, fiindcă devine cauza principală a conflictelor dintre cei doi soți. Desigur, mai târziu regretă alegerile pe care le-au făcut, însă atunci naufragiul deja s-a petrecut.

Sfântul Ioan Gură de Aur sfătuiește părinții care au copii de vârsta căsătoriei să-i conducă degrabă în fața altarului, ”încât să primească mireasa cu trupul curat și neprihănit. Aceste iubiri sunt cele mai curate. Cel ce a trăit în cumințenie înainte de căsătorie cu atât mai mult va trăi la fel și după căsătorie, pe când cel ce s-a deprins să se desfrâneze înainte de căsătorie va face asta și după.” Astăzi, din păcate, de multe ori chiar părinții își îndeamnă copiii să trăiască în păcat înainte de căsătorie. Nu se gândesc că păcatul este o sămânță care va rodi dezbinarea în căsnicie.

Sfântul Ioan Gură de Aur se adresează părinților care caută mai presus de toate dobândirea unei situații materiale bune pentru copiii lor: ”Rogu-vă, mai întâi aveți grijă de sufletele lor. Dacă se apropie de mireasa neprihănită, dacă va cunoaște doar trupul ei, (atunci) și dragostea va fi puternică, și frica de Dumnezeu mai mare. Căsătoria va fi cu adevărat cinstită, de vreme ce primește trupuri curate și nepătate, și copiii care se vor naște vor fi plini de toate binecuvântările… Însă dacă tânărul începe dinainte să fie necuvios și să cunoască obiceiuri de desfrânare, până în prima și a doua noapte de căsnicie o va chinui pe soția sa. Apoi va aluneca repede spre necuviința dinainte”.

Cititorul textului patristic ar crede că citește descrierea unei situații familiale contemporane, cu dificultățile cu care se confruntă multe cupluri astăzi. Dificultăți care sunt consecința păcatului cu care a început relația lor.

Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania