Noi suntem între Dumnezeu și animal
Despre om se spune mereu că este chip al lui Dumnezeu. Da, este chip al lui Dumnezeu. Poate să se manifeste ca un purtător de chip al lui Dumnezeu după partea sufletească, bineînțeles. Dar omul este și chip al animalului. Noi suntem între Dumnezeu și animal. După trup suntem asemănători cu animalele: ne hrănim ca animalele, ne înmulțim ca animalele, simțim, avem deschise porțile sufletului spre lumea aceasta ca și animalele. Mulți dintre oameni au și răutăți pe care le au animalele. Dar noi suntem chemați ca din animal să fim om, și să fim om îndumnezeit. Bineînțeles că partea de ființă umană după chipul animalului rămâne. Rămâne și atunci când este foarte preocupat de cele duhovnicești. Dumnezeu a rânduit lucrurile în așa fel încât omul, și după partea lui fizică, să se sfințească, să se îndumnezeiască, să se transforme. Domnul Hristos a luat chipul omului, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om în înțelesul că s-a unit cu firea omenească în pântecele Preasfintei Fecioare Maria. Deci umanitatea care menține și pe animalul pe care îl reprezintă cumva omul, ajungem cu darul lui Dumnezeu, să se sfințească și să devină chipul lui Dumnezeu după partea sufletească, să se asemene cu Dumnezeu, animalul din om să devină animal îndumnezeit, animal ființă teologică. Gândul acesta că noi ducem în fața lui Dumnezeu prin noi înșine, prin îmbunătățirea noastră sufletească, partea noastră fizică în fața lui Dumnezeu, gândul acesta trebuie să ne preocupe în înțelesul de a disciplina ființa noastră, de a o disciplina în așa fel încât ea să devină îmbunătățită și devenind îmbunătățită să fie sfințită de Dumnezeu și primită în sânul Sfintei Treimi, așa cum este primită ființa omenească, firea omenească din persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos în sânul Sfintei Treimi.
Arhim. Teofil Părăian, Cu fața spre veșnicia fericită
