Ne rugăm unde putem şi când putem
– Dacă omul cade în păcat şi se întâmplă de repetă acel păcat, cum se poate mântui? Se ajunge la deznădejde?
– Nu. Să nu se ajungă niciodată la deznădejde! în rugăciunea a doua de la Sfântul Maslu se spune: „Tu eşti Cel ce ai zis: De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui”. Adică niciodată, când ai căzut, să nu te gândeşti că nu te mai poţi ridica. E poruncă! Bineînţeles că asta nu ne îndeamnă să facem păcate, ci ne îndeamnă să facem bine şi să nu deznădăjduim niciodată, când am căzut în vreun păcat. Şi la Rugăciune pentru Spovedanie zicem: „Tu eşti Cel ce ai zis: De şaptezeci de ori câte şapte să iertăm celor ce cad în păcate” – adică la infinit. Este o vorbă a părintelui Ioan Negruţiu, de la mănăstirea Timişeni, care o ajuns şi pe la mine şi mi-a plăcut tare mult: „Când cazi, să ai grijă să cazi cu faţa în sus!” Adică să nu uiţi de Dumnezeu, să nu uiţi de mântuire, să nu uiţi că nu aia e ultima formulă a existenţei tale – căderea -, ci ridicarea.
– Cum ar trebui să fie mediul în care ne rugăm? E primită rugăciunea dacă mediul nu e liniştit şi singuratic? Se întâmplă ca atunci când ne rugăm să ne deranjeze cineva şi să fim tentaţi să întrerupem rugăciunea, poate puţin supăraţi. Cum trebuie să procedăm în acest caz?
– Ne rugăm unde putem şi când putem. Sigur, te ajută faptul de a fi într-un mediu care ţi-e favorabil rugăciunii, dar, altfel, te rogi unde poţi şi cum poţi. Faptul că te mai necăjeşti câte o dată e o chestiune de-o clipă. Suntem tentaţi, uneori, să mai bruscăm pe oameni. Să vedeţi cum „bruschez” eu pe oameni câteodată, când nu mă înţeleg. Spovedesc, spovedesc şi urmează să mă duc la slujbă şi, când să plec la slujbă, oamenii încep: „Părinte, dar vă rog, nu mă lăsaţi numai pe mine!” Şi atunci le zic: „Măi, am zis vorbă hotărâtă, nu mai spovedesc pe nimeni!” Or fi zicând: „Ce rău e părintele acesta!”, dar nu se poate altfel.
Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea, pelerinaj către cer