Înfricoșător lucru este mântuirea noastră!

Nu avem nimic în stăpânirea noastră, nici măcar sinele nostru nu-l stăpânim. Toate sunt nesigure, toate atârnă de un fir de ață, căci putem să le pierdem pe toate, si după moarte… Să cerem în rugăciunea noastră ca Dumnezeu să ne dea pocăință, întoarcere si sfârsit bun, si să primim răspuns bun înaintea Marelui Judecător.
Noi, crestinii, suntem datori să ne îngrijim mult de modul în care ne vom mântui. Avem nevoie si ne e absolut necesar să ne gândim la felul în care ne vom mântui. Să ne preocupăm si să ne străduim a afla cum să ne mântuim.
Înfricosător lucru este mântuirea noastră! Acum trăim si peste puțin timp murim, închidem ochii. Îndată ce îi închidem pe acestia, ni se deschid ceilalți. Si începe imediat cealaltă viață. Trăim însă ca si când credem asta fără convingere. De aceea patimile si slăbiciunile ne biruie, lumea ne atrage si făureste în noi alte idei, nu acelea pe care le vrea Dumnezeu.
Trebuie să curățim sufletul nostru de viața noastră de aici, folosind diferite mijloace de curățire, precum taina sfintei spovedanii, lacrimile, nevoința, războiul cu gândurile, cu simțurile si cu orice alt păcat. Mai întâi trebuie să curățim sufletul nostru si apoi Dumnezeu ne va da harul Său. Si când Hristos ne va da harul Său, când ne va deschide ochii sufletului, atunci sufletul nostru va deveni rai si Împărăție cerească ce nu poate fi descrisă prin cuvinte!
Întreaga viață a lui Hristos nu este altceva decât calea dreaptă, calea smereniei, iubirii si iertării. Dacă ai smerenie, iubire si iertare, esti fiu al lui Dumnezeu, esti frate al lui Hristos, esti ucenic al lui Hristos, esti omul care se va mântui, care va sta de-a dreapta Sa.

Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire, Galați, 2003