De la pocăinţă ne vine spălarea întinăciunii faptelor ruşinoase

De la dumnezeiescul Botez primim iertarea păcatelor săvârşite şi ne eliberăm de vechiul blestem şi ne sfinţim prin venirea Sfântului Duh. Dar harul desăvârşit, după cuvântul : «Voi locui şi voi umbla întru ei» (2 Cor. VI, 16), nu-l primim atunci. Aceasta e a celor ce s-au întărit în credinţă şi arată acest har prin fapte. Căci după ce ne-am botezat, abătându-ne spre fapte rele şi de ruşine, lepădăm cu totul şi sfinţirea însăşi. Dar prin pocăinţă şi mărturisire şi lacrimi primim pe măsura lor, mai întâi iertarea păcatelor săvârşite şi, prin aceasta, sfinţirea şi harul de sus.

De la pocăinţă ne vine spălarea întinăciunii faptelor ruşinoase. După ea primim împărtăşirea de Duhul Sfânt. Dar nu în chip simplu, ci după credinţa, simţirea şi smerenia celor ce s-au pocăit din tot sufletul, însă numai după iertarea deplină a păcatelor de mai înainte primită de la părintele care ne-a luat asupra sa. De aceea bine este să ne pocăim în fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Căci îndemnul : «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor» (Matei III, 2), ne arată lucrarea aceasta ca fiind fără hotar.

Harul Preasfântului Duh s-a dat sufletelor logodite cu Hristos, ca o arvună. Şi precum fără arvună, femeia nu are asigurare că se va înfăptui vreodată unirea ei cu bărbatul, aşa nici sufletul nu primeşte încredinţare sigură că va fi împreună cu Stăpânul şi cu Dumnezeul său în veci, sau se va uni cu El tainic şi de negrăit şi se va bucura de frumuseţea neapropiată a Lui, dacă nu primeşte arvuna harului Lui şi nu-l dobândeşte în sine întru cunoştinţă.

Sfântul Simeon Noul Teolog în Filocalia, vol.VI, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București 1977