Vor suspina pentru noi Sfinţii îngeri, cei trimişi la noi, iar răii draci vor râde în hohote

Fraţii mei, să nu ne plecăm vrăjmaşului celui ce ne sfătuieşte rău, ca să ne piardă pe noi. Ci să credem că este judecată şi răsplătire şi pentru fapte, ca şi pentru cuvinte şi pentru gânduri. Acestea toate ştiindu-le, pe ele să ne întemeiem noi înşine, ca cei potrivnici, neavând să zică nici un rău împotriva noastră în ziua înfricoşatei judecăţi, să aflăm odihna cu cei ce se tem de Domnul şi împreună cu toţi aceştia să slujim binele: „Că fără fapte, credinţa este moartă” (lacovl, 20) precum şi faptele, fără de credinţă, moarte sunt. Că este cu neputinţă ca cineva, îmbuibându-se, să intre în împărăţia Cerurilor, după însuşi grăitul glas al Evangheliei ce zice: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură” (Luca, 21, 34). Pentru aceasta se cuvine nouă să fim gata în tot ceasul, ca nu cumva, fără de veste, fiind chemaţi, să ne aflăm nepregătiţi. Şi vor suspina pentru noi Sfinţii îngeri, cei trimişi la noi, iar răii draci vor râde în hohote.

Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul păgâni, căci, creştinătatea însemnează să urmezi, după putinţă, lui Hristos. Că, dacă ne mulţumim numai cu Sfântul Botez si ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi în păcat. Că l-au auzit pe Dânsul grăind în Sfânta Evanghelie: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia Cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21). Vedeţi cum au bineplăcut Sfinţii lui Dumnezeu, nu dormind si zăcând cu fata în sus, ci, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi şi strâmtarăţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustiu şi în munţi, şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. (Evr. 11. 37—38). Pentru aceea, iubiţilor şi iubitorilor de Hristos, să ne ostenim şi noi, fiecare după putere, ca nu cu totul să ne aflăm fără de roade şi nu ne va primi pe noi Domnul cu osânda cea veşnică.

Sfântul Efrem Sirul