Trebuie să ne curățim prin spovedanie, prin lacrimi, prin durerea sufletului și, mai presus de toate, prin rugăciune

Lume deșartă! Lume mincinoasă! Nu ai în tine niciun bun! Ești o minciună totală! Ești o înșelare totală. Ne înșeli, îți bați joc de noi, te joci cu noi… Ceea ce am făcut și am trimis pentru viața cealaltă, numai aceea rămâne neatins. Nimeni nu o ia, nimeni nu poate să ne lipsească de aceasta.

Dumnezeu, Părintele tău atât de bun, care te-a slăvit atât de mult pe tine, pământul, ți-a dăruit răsuflarea Lui dumnezeiască. Durerea, plânsul, lacrima, pentru că L-ai întristat atât de mult, prin faptele pocăinței, prin  harul Lui, te vor curăți din nou. Așadar, plângi și fii îndurerat pentru că L-ai mâhnit pe Dumnezeu și pentru lacrimile tale de durere te va umbri rugăciunea și vei afla mângâierea din partea Lui. Și atunci se va deschide poarta rugăciunii.

Și pentru că ne-am întinat mintea și inima și trupul nostru prin cuvânt, prin faptă, prin gând, acum nu avem îndrăzneală în rugăciune, în fața lui Dumnezeu. Nu avem haină de nuntă. De aceea noi trebuie să ne curățim prin spovedanie, prin lacrimi, prin durerea sufletului și, mai presus de toate, prin rugăciune, care cu adevărat îl curățește și îl desăvârșește pe om.

Cuviosul Iosif Isihastul în Îndemnuri mântuitoare de suflet ale părinților contemporani