Sărmanii mireni se îmbracă așa cum e lăuntrul lor
– Parinte, da-mi o binecuvantare.
-Te binecuvantez sa te faci carnaval duhovnicesc ca Sfanta Isidora1 cea nebuna; sa dobandesti prefacatoria cea buna. Vezi, sarmanii mireni sarbatoresc in fiecare zi prefacatoria lor lumeasca si se imbraca asa cum e launtrul lor. Demult, oamenii se imbracau pentru carnaval odata pe an, numai la Lasatul de sec2. Acum cei mai multi sunt mereu in carnaval. Adica, mai demult carnavalul tinea o saptamana numai la Lasatul de sec de carne pentru Postul Mare. Acum vezi in fiecare zi… Fiecare se imbraca asa cum ii spune gandul. Au devenit cu desavarsire ciudati. Au innebunit! Putini sunt oameni adunati, modesti, fie barbati, fie femei sau copii. Mai ales femeile sunt intr-un hal de nespus. Astazi cand am coborat in oras am vazut una cu o cordela atat de lata, ca un pansament, cu niste cizme pana sus si o fusta scurta. Mi-am spus: “Asa e moda!” Altele merg cu niste tocuri foarte subtiri. Putin sa calce stramb si la medicul ortoped se opresc…De păr nu ma intreba! Alta – Dumnezeu sa ma ierte – ce om era? O fata salbatica, cu tigara in gura, fu, fu, si cu ochii rosii!…Acum spun ca au obicei sa nu fumeze in casa atunci cand au copii mici. Dar copiii se nasc… heringi afumati. Si din pricina cafelelor unii o patesc, fac niste grimase… A plecat harul lui Dumnezeu. Parasire desavarsita!
Imi aduc aminte, cand eram in Sinai, ce era si acolo… nu ma intreba! Cat ma durea cand vedeam turistele ce veneau la manastire. In ce hal erau! Ca si cum as vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai ca acestea s-au aruncat singure. Odata am vazut una care purta ceva ca un felon si am spus: “Slava lui Dumnezeu, iata si una care poarta ceva mai cuviincios; in sfarsit, felon-nefelon, cel putin nu este ca celelalte“. Dupa aceea cand s-a intors cu fata, ce sa vad? Era deschisa cu totul !!
Unde a ajuns lumea!…Mi-au trimis o fotografie a unei mirese, ca sa-i fac rugaciune ca sa-i mearga bine in casatoria ei. Purta o rochie de mireasa fara hal. O astfel de imbracaminte este o neevlavie fata de Taina in locul sfintit al Bisericii. Oameni duhovnicesti si nu se gandesc! Ce sa faca ceilalti? De aceea spun, nici manastirile nu mai tin, nu exista frana nicaieri: astazi oamenii sunt fara frana.
Demult existau si nebuni pentru Hristos, existau putini nebuni in lume. Nu cumva ar trebui sa rugam pe nebunii pentru Hristos sa faca bine pe adevaratii nebuni si sa se inmulteasca nebunii pentru Hrisos? In orice caz astazi auzi si vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am facut cruce cand am auzit – ca astazi este la moda ca trantorii sa-si roada hainele in anumite locuri si apoi sa le taie, cosandu-le petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc sa fie asa, dar un trantor!.. Dupa ce mi-a spus asta completeaza: “Parinte, sa-ti mai spun ceva inca mai ciudat. Femeia mea a vazut odata in piata Omoniei, pe copilul unei familii prietene ca avea pantalonii descusuti inapoi. “Copilul meu, ii spune, pune-ti mana inapoi…!” “Lasa-ma in pace, spune acela, asa e moda”. Sarmanii copii! – Parinte, e bine ca unii pun pe bluze stampe cu sfinti? Daca e pe bluze sau pe tricouri, e bine. In loc sa puna pe diavolul, mai bine pe sfinti. Dar, daca e pe pantaloni, nu se potriveste: este lipsa de evlavie. Sunt unii evlaviosi care pun lucruri ca acestea. Cand a mers patriarhul Dimitrios in America, au facut niste bluze cu patriarhul si Sfanta Sofia pe ele. – Au facut asta din evlavie?
– Ei, n-au facut-o evreii, ci crestinii. Exista si unii care fac lucruri bune, precum exista medici buni, exista si sarlatani. – Parinte, toata aceasta neoranduiala este si din influenta strainilor?
– Ei, dar de unde este? De aceea spuneau in vremea noastra: “Oamenii din Smirna sunt...” Era un loc langa mare si mergeau multi straini. Sfantul Arsenie era foarte aspru in acestea. In Farasa era o tanara casatorita si purta o broboada colorata din Smirna. Sfantul i-a facut observatii in repetate randuri, ca s-o arunce si sa se imbrace modest, ca toate femeile din Farasa. Dar aceea nu asculta. Intr-o zi, vazand-o Sfantul Arsenie ca poarta iar acea broboada tarcata, i-a spus cu asprime: “Boli frantuzesti nu vreau in Farasa. Daca nu te indrepti, sa stii ca toti copiii ce ii vei naste, dupa ce ii vei boteza, vor pleca ingerasi, iar tu nu te vei bucura de niciunul“. Si deoarece nici atunci nu s-a indreptat, i-au murit doi ingerasi. Numai atunci si-a venit in fire, a aruncat broboada cea tarcata si a mers la Sfantul Arsenie si i-a cerut iertare.
– Parinte, hainele de culoare inchisa ajuta in viata duhovniceasca, pentru unul ce vrea sa se faca monah?
– Da, hainele de culoare inchisa ajuta foarte mult. In felul acesta, se desprinde cel ce le poarta, de lume, in timp ce cu cele colorate ramane incurcat in lume. Iar cel ce spune: voi merge la manastire si acolo voi purta haine negre. Voi merge la manastire si acolo voi face canonul”, lucruri negre va face si acolo cand va merge. Atunci cand este in lume si face cu bucurie ceea ce fac monahii si o doreste cu tot sufletul, unul ca acesta si in lume se bucura duhovniceste, iar dupa aceea, in calugarie va urca si cate doua trepte deodata. – Parinte, uneori copiii care cred si se imbraca cuviincios au mare razboi de la cei mari.
– Daca cred si fac asta cu inima lor, ii pun si pe cei mari la locul lor. Am cunoscut o fata ce purta haine negre si maneci pana jos. Era foarte evlavioasa. Odata o batrana moderna ii spune: “Nu ti-e rusine, tu, fata tanara, sa porti haine negre si maneci lungi?” “Fiindca nu vedem exemple la dumneavoastra, i-a raspuns aceea, cel putin noi sa purtam haine negre” – si a pus-o la punct.
Vezi una care cum a ramas vaduva, a si pus haine tarcate pe ea. Dar ce sa spui? Sora mea a ramas vaduva la 23 de ani si nu si-a mai scos hainele negre pana a murit. Pentru mine sunt mai fericite vaduvele care poarta negru in aceasta viata, chiar si fara voie, si traiesc o viata duhovniceasca aspra slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, decat nefericitele ce poarta haine tarcate si traiesc o viata tarcata.
Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“