Să ridicăm nevăzut mâinile spre cer și să spunem Duhului Sfânt: Vino!

Pe zidurile catacombelor din Roma se poate intalni uneori imaginea pictata a unei femei care se roaga, numita Orans. Priveste spre cer, are mainile ridicate si palmele deschise. Aceasta este una din cele mai vechi icoane crestine. Sa fie aceasta reprezentarea Maicii Domnului, a Bisericii sau a sufletului care se roaga? Sau toate trei deodata? Oricum ar fi interpretata, aceasta icoana zugraveste o atitudiine crestina de baza: cea a invocatiei sau epiclesis, a chemarii sau a asteptarii Duhului Sfant.

Exista trei pozitii principale in care ne putem tine mainile si fiecare isi are propriul inteles simbolic. Putem tine palmele inchise cu pumnii stransi, ca un gest de sfidare, sau intr-un efort de a apuca sau a te agata, exprimand astfel agresiunea sau teama. La cealalta extrema, mainile pot atarna inactive de ambele parti, nici sfidand, nici dorind sa primeasca. Sau, ca ultima posibilitate, sa avem palmele ridicate ca in imaginea Orans, nu stranse, ci deschise, nu inactive, ci gata sa primeasca darurile Duhului Sfant. O lectie de mare insemnatate in privinta caii duhovnicesti este sa intelegi cum sa-ti desclestezi pumnii si sa tii palmele intinse, In fiecare clipa si in fiecare ceas trebuie sa ne insusim actiunea din Orans: sa ridicam nevazut mainile spre cer si sa spunem Duhului Sfant: Vino!

Telul vietii crestine este sa fie purtatoare de Duh, sa traiasca in Duhul lui Dumnezeu, sa respire in Duhul lui Dumnezeu”.

Episcop Kallistos Ware, “Ortodoxia, Calea dreptei credințe”

 

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *