Relația noastră cu Dumnezeu
Pentru a cerceta relația noastră cu Dumnezeu, să ne gândim la toate darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu și cum am răspuns noi la acestea. Ce am făcut pentru a ne exprima recunoștința față de El? Nu cumva prin vorbe sau prin fapte am arătat lipsa de evlavie față de Hristos, Maica Domnului sau sfinții noștri? Nu cumva în loc să slăvim preasfânt Numele Lui, l-am hulit?
Hulirea Numelui lui Hristos sau al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este un păcat foarte mare. Sfântul Nume, la auzul căruia demonii se înfricoșează, îndrăznește să-l hulească omul cel jalnic?
În relația cu Domnul sunt menționate și abaterile unor creștini, care, deși sunt grave, se fac cu conștiința paralizată. Atunci când întâmpină o dificultate, în loc să alerge la Biserică, adică la Hristos, cer ajutorul diavolului: aleargă la vrăjitori, astrologi sau chiar idolatri, pentru a-i ajuta cu puterile lor satanice.
Sfântul Nicodim întreabă: ”Cum vă rabdă inima să-L lăsați pe Dumnezeu, în care Credeți, și să mergeți la blestematul diavol? Cum Îl părăsiți pe preablândul Iisus Hristos, Cel Care v-a zidit și v-a răscumpărat cu sângele Lui, pe adevăratul vostru Doctor, și mergeți la ucigașul de oameni, la tiran?… Nu există alt doctor, creștine, care să te vindece când te îmbolnăvești, decât vrăjitorul și diavolul? NU există Hristos, în Care tu crezi, unicul și desăvârșitul Doctor, care și atunci când era pe pământ a vindecat mii și mii de bolnavi, iar acum când a urcat la ceruri îi vindecă cu harul și ajutorul Lui pe toți cei care-L cheamă cu credință?… Nu există atâția și atâția doctori, apostolii, mucenicii, doctorii fără de arginți, ierarhii, cuvioșii și ceilalți sfinți, care au primit de la Hristos har și putere, pentru a vindeca orice fel de boală?”
Descriind această lipsă de recunoștință, Sfântul Nicodim ne sfătuiește: ”Pentru a nu părea nemulțumitori în fața unui astfel de binefăcător al vostru, încetați, rogu-vă, să mai mergeți la vrăjitori și vrăjitoare și țigani, Iar când se va întâmpla să vă îmbolnăviți, să alergați la Hristos cu credință fierbinte și să cereți vindecare”.
Legată de problema vrăjitoriei este și teama care-i cuprinde pe creștini de fiecare dată când ceva în viața lor nu merge bine. Se întreabă: ”Nu cumva mi-au făcut farmece?” Acești creștini nesocotesc faptul că Hristos a zdrobit puterile diavolului și că doar atunci când nu trăim creștinește acela poate să ne vatăme.
Creștinul, cercetând relația lui cu Dumnezeu, se va judeca pe sine și în problemele credinței: cât crede în Dumnezeu și în cuvintele Lui, conținute de Sfânta Scriptură? Nu cumva în greutățile pe care le întâmpină uită de acestea, arată că nu are încredere în Dumnezeu și cârtește? Cum se roagă? Merge la biserică regulat, cu evlavia cuvenită? Se spovedește regulat? Se împărtășește după călăuzirea duhovnicului său? Postește în toate posturile rânduite de Biserică?
Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania, Editura Egumenița, 2019
