Raportarea la Domnul Hristos este un lucru pe care nu-l prea au în vedere credincioșii

De multe ori facem niște lucruri pe care le putem face și le-am face, poate, și dacă n-am avea credință în Domnul Hristos, iar lucrurile pe care le vrea Domnul Hristos de la cei credincioși de multe ori nu le băgăm în seamă. Noi nu trebuie să trăim într-un sistem de gândire și de trăire, ci trebuie să trăim în legătură cu Domnul Hristos așa cum au fost ucenicii Domnului Hristos care, ca Sfântul Apostol Petru, au avut conștiința că Domnul Hristos are cuvintele vieții celei veșnice. Sfântul Apostol Petru a zis: ”Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice”. Legătura aceasta cu Domnul Hristos, raportarea aceasta la Domnul Hristos este un lucru pe care nu-l prea au în vedere credincioșii, nici cei de elită, nici cei de neelită, ci, de exemplu, aud că se face la biserica cutare maslu, hai să mergem și noi să ni se ierte păcatele; aud că în cutare loc se sfințește o biserică, hai să mergem și noi că o să fie frumos. Noi trebuie să ne gândim la legătura aceasta cu Domnul Hristos, să nu ne poată despărți nimeni de dragostea lui Hristos, cum zice Sfântul Apostol Pavel: ”Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Oare necazurile, ori strâmtorarea, ori boala, ori foametea, ori moartea. Nimeni nu ne va despărți de dragostea lui Hristos”.

Arhim. Teofil Părăian, Cu fața spre veșnicia fericită, Ed. Agaton, Făgăraș, 2007