Răbdând rușinea crucii, Hristos a șters rușinea noastră și ne-a mântuit

Omul este faptura cea mai desavarsita a zidirii lui Dumnezeu. Setea de a cunoaste mereu mai adanc maretia chemarii noastre celei „mai inainte de intemeierea lumii” nu trebuie sa dea ragaz de odihna mintii si inimii noastre, ci sa sporeasca neincetat „in flecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre noi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului”. Cea mai mare vrednicie a omului sta in facerea sa „dupa chipul si dupa asemanarea” lui Dumnezeu si in chemarea de a-L iubi „pe Domnul Dumnezeul sau cu toata inima sa, cu tot sufletul sau si cu tot cugetul sau”. Desi este zidire, omul a primit porunca sa devina Dumnezeu.

In rai, cei intai ziditi erau inainte de cadere incununati „cu slava si cu cinste”. „Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau”. Purtau un vesmant duhovnicesc si stateau intorsi cu duhul catre Arhetipul lor, Dumnezeu, Care, la randul Sau, li se punea pe Sine inainte spre a fi urmat intru impartasire. Ei nu simteau rusine inaintea Domnului. insa, cand privirea lui Adam a ramas tintuita asupra lumii zidite, iar mai apoi a calcat porunca, el a fost dezgolit de haina luminoasa a suflarii dumnezeiesti. Atunci „li s-au deschis ochii amandurora, si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperaminte”.

Tot atunci a patruns rusinea in viata oamenilor, care au pierdut cinstea duhovniceasca si nu au suferit prezenta binefacatorului Dumnezeu. Pentru aceasta „s-au ascuns… de la fata Domnului Dumnezeu”. Insa indepartarea de Dumnezeu si instrainarea de viata Lui au cunoscut o asemenea masura, incat omul a ajuns sa se asemene dobitoacelor celor fara de minte si sa-si spuna in adancul inimii sale sfasiate ca „nu este Dumnezeu”.

Prin caderea lui Adam, firea omului a fost ranita de moarte inca din rai. Ea a fost supusa stricaciunii si mortii. Cand Isaia a vazut, in lumina lumii celei de sus, adevarata dimensiune a acestei caderi, a infatisat-o in cuvinte astfel: „Din crestet si pana la talpile picioarelor nu-i nici un loc sanatos; totul este numai plagi, vanatai si rani pline de puroi, necuratate, nemuiate cu untdelemn si nelegate”. Omul a suferit o mare pervertire si a cazut intr-un fel de vietuire impotriva firii.