Pentru sănătatea sufletului tău iubește mai bine durerea!

Omul zelos nu ajunge niciodata la pacea mintii. Iar cel lipsit de pace e lipsit si de bucurie. Caci, daca pacea e numita sanatatea desavarsita a mintii, cel ce are zel rau boleste de o boala grea. [1] O, omule, care socotesti sa folosesti zelul tau impotriva bolilor straine, tu alungi prin aceasta sanatatea din sufletul tau! Pentru sanatatea sufletului tau iubeste mai bine durerea! Iar de doresti sa tamaduiesti pe cei bolnavi, cunoaste ca bolnavii au nevoie mai degraba de ingrijire decat de certare. Si, iarasi, daca nu ajuti altora, te scufunzi pe tine, in chip dureros, in mare boala. Nu din chipurile intelepciunii se naste zelul in oameni, ci din bolile sufletului, care sunt ingustimea cugetarii si multa nestiinta. [2]

Inceputul intelepciunii de la Dumnezeu este bunatatea si blandetea. Acestea se nasc dintr-un suflet mare si poarta neputintele oamenilor. “Voi, cei tari, purtati neputintele celor slabi” (Rom. 15, 1); si: “Indreptati pe cel ce a gresit cu duhul blandetii” (Gal. 6, 1).

Sfântul Isaac Sirul,, Filocalia vol. X –  Cuvinte despre sfintele nevoințe, Editura Humanitas