Obișnuiți-vă să nu trăiți numai voi. Nu lăsați mâna întinsă nici când vă dă, nici când vă cere…

Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenia este sa accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand. Ai un coleg care are un necaz, trebuie sa stii sa-i faci o mangaiere, sa-i descretesti fruntea. La saraci poti sa faci o rugaciune scurta: ”Doamne miluieste-l!”, daca nu poti sa-i dai ca esti in tramvai si el este pe trotuar. Intrebarea se pune: cum ne este inima noastra in legatura cu suferinta din jur?

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arata ca tu esti Hristos. Apoi nici nu stii ca acela pe care il ajuti poate sa fie Hristos. El intinde mana sa-ti dea Imparatia Cerului si tu nici nu observi.

Fratii mei, tineti minte: ”cersetorii sunt personaje biblice!”. Ai trecut pe langa mantuirea ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit! Cersetorii nu pier niciodata. Fac sobor la margine de drum si impart ce s-a capatat si zic:”Asta-i de la cutare. Pomeneste-l, Doamne in Imparatia Ta!” si are valoare. Sa nu asteptati sa-i intalniti!

Cautati-i, pentru ca gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mantuitorul cand faci o milostenie.

Obisnuiti-va sa nu traiti numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi. Sa nu lasati mana intinsa nici cand va da, nici cand va cere.”

Arhimandrit Arsenie Papacioc,  fragment din cartea ”Vesnicia ascunsa intr-o clipa”