Oamenii vin spre biserică şi uneori pleacă flămânzi
– Părinte, oare pentru vremurile şi firea omului din ziua de azi, credeţi că felul în care biserica se deschide spre oameni ar trebui schimbat, ajustat, făcut altfel?
– Felul în care îl împărtăşeşti pe Hristos veacului 21 ar trebui să fie cu totul altul decât l-au împărtăşit părinţii în veacul 17 sau 18. Cred că şi biserica, şi cuvântul preotului, trebuie să îşi asume lumea, adică trebuie să vorbeşti în graiul culturii de astăzi, să te adresezi problematicii de acum, omului real de astăzi, omului mass-media, omului din lumea virtuală, omului care nu are sens, dar caută unul. Şi atunci, trebuie să te faci, vorba Sfântului Apostol Pavel, tuturor de toate. A te face tuturor de toate înseamnă să cobori şi să te înalţi la nivelul fiecăruia. Sigur, nu devii specialist în medicină, când vorbeşti sau spovedeşti un medic, dar nu poţi să fii nici în afară de cunoaşterea medicală a secolului XXI. Adică pe fiecare trebuie să îl „pescuieşti” – asta este expresie biblică: te voi face pescar de oameni – din „heleşteul” Lui. Vedeţi, noi trăim şi un paradox: oamenii vin spre biserică şi uneori pleacă flămânzi. Adică, nu ne ducem noi să îi căutăm la „balta” lor, în „heleşteul” lor, în apa lor, mai mult sau mai puţin cristalină, ci vin ei spre biserică, ne caută şi, de multe ori, ne simţim copleşiţi. Gândiţi-vă la fenomenul Prislop. Acum zece ani, acolo nu era un pelerinaj, iar acum vin la sfârşit de săptămână şi până la 100.000 de oameni, cu alte cuvinte vin „peştii” la tine, iar tu nici măcar nu trebuie să te duci să îi mai cauţi. Şi, iacătă, Prislopul ne depăşeşte. Cine îi preia pe cei 100.000 de oameni? Cine le spune un cuvânt? Eventual, îi preia părintele Arsenie şi bunătatea lui Dumnezeu, dar asta nu rezolvă responsabilitatea noastră, a preoţilor, nu ne scuteşte pe noi să fim responsabili, câtă vreme, iacătă, vine poporul lui Dumnezeu către biserică, iar biserica nu e capabilă să-i deschidă porţile.
Pr. prof. dr. Vasile Vlad
sursa: formula-as.ro/2015/1183
