Nu ne lăsa să ne îngâmfăm nebuneşte cu avuţia noastră, căci nimic nu este al nostru decât păcatul îngâmfării
Cine este omul cel mai bogat? întreabă un înţelept. Cel ce se mulţumeşte cu ceea ce are. Acela Îi mulţumeşte pentru toate numai lui Dumnezeu de la Care are aceste mijloace şi daruri mai mult decât mulţi alţii…El ştie Cine i le-a dat şi pentru ce scop. Şi ştie care este cea mai cuminte întrebuinţare a lor spre câştigul sufletului său.
Dar cel ce şi le crede ale lui pe toate acestea Îl uită pe Făcătorul său şi nesocoteşte poruncile Domnului. Se apucă, întocmai ca bărbatul cel nebun din pilda Mântuitorului, să privească la averea lui cu o lacomă bucurie îngâmfată, zicând: Suflete al meu, acum ai multe avuţii, strânse pentru mulţi ani… prin priceperea ta, prin munca ta, prin puterea ta…
Acum ai slavă în faţa oamenilor… Eşti mai văzut ca toţi, mai tare ca toţi, mai lăudat ca toţi…
Acum mănâncă, bea, veseleşte-te…
Laudă-te, asupreşte, dispreţuieşte, porunceşte, alungă, bate, strânge de gât, închide, amendează, nedreptăţeşte, ucide…
Acum nimeni nu-ţi mai poate face nimic. Toţi sunt mai slabi ca tine.
Toţi sunt în mâna ta. Toţi sunt în voia ta. Toţi sunt sub picioarele tale.
Nu-ţi pese de dreptate. Nu-ţi pese de milă. Nu-ţi pese de omenie.
Nu-ţi pese de oameni. Nu-ţi pese de Dumnezeu. Bucură-te din plin de avantajul clipei acesteia, căci timpul lucrează pentru tine.
Nimic nu te mai poate ameninţa.
Dar ce-i spune Dumnezeu unui astfel de om?
Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul. Doar o noapte mai este până atunci, pentru fiecare nebun.
Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu (Luca 12, 13-21).
Va veni un străin şi se va bucura de ele. Un străin care face voia lui Dumnezeu.
Preabunule Doamne Dumnezeule, Te rugăm, nu ne lăsa să ne îngâmfăm nebuneşte cu avuţia noastră, căci nimic nu este al nostru decât păcatul îngâmfării.
Ci, smerindu-ne, să punem totul în slujba Ta, fiindcă din toate avuţiile noastre nu ne rămâne decât ce dăm în Numele Tău. Amin.
Sursa: Traian Dorz, Hristos – Pâinea noastră zilnică
