Necazurile deschid intrarea în împărăție
Va doresc tot binele de la Domnul. De aceea si scriu: doar ca sa va spun asta. Primul bine pentru bolnav e insanatosirea. Daruieste-o, Doamne ! Sa va insanatositi cat mai repede, ca sa mai traiti – nu pentru a pacatui, ci pentru ca, impreuna mangaindu-va cu bucuria si dragostea cea de obste a tuturor celor ce il iubesc pe Domnul, sa va mai hraniti si sa mai cresteti duhovniceste. Fie aici, fie dincolo, tot trebuie sa cresteti pana la masura varstei plinirii lui Hristos (Efeseni4, 13).
Cum stati cu rugaciunea ? Va intreb si eu ca Avva Dorotei pe Dositei. Ati citit, oare, viata acestuia din urma ? Ea seamana cu a dumneavoastra. Da, Doamne, ca si sfarsitul sa fie acelasi.
Sa va daruie Domnul pace sufleteasca, rabdare, marime de suflet, ca sa nu inceteze bucuria cea daruita noua in Domnul. Prin necaz sa intrevedeti si ceea ce poate da bucurie. Imbratisati mai tare prin credinta faptul ca prin rabdare se dobandeste sufletul (Luca 21, 19) si ca necazurile deschid intrarea in imparatie. Aduceti-va aminte de Domnul, cum a fost El in gradina Ghetsimani. S-a chinuit spre usurarea patimirilor noastre dinainte de moarte. Sa luam de la El si duhul incredintarii in voia lui Dumnezeu: „Totusi, nu precum Eu voiesc, ci precum Tu” (Matei 26, 39). Fie deci si asupra dumneavoastra si pentru dumneavoastra voia lui Dumnezeu!
Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Boala si moartea”, Editura Sophia
