Mărturisirea de credinţă despre Domnul Hristos

Câtă înţelepciune au avut primii creştini pentru a se înţelege unii cu alţii printr-un semn care cuprindea o mărturisire, o mărturisire de credinţă, aceea că Iisus este Hristos, este Fiul lui Dumnezeu, este Mântuitorul. În aceasta se cuprinde de fapt mărturisirea de credinţă despre Domnul Hristos, se cuprinde mărturisirea de credinţă pe scurt, în înţelesul acesta că Iisus este Hristos, este Alesul, este Mesia, este Cel rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea lumii, este Fiul lui Dumnezeu şi este mântuitor.

Cu vremea lucrurile s-au lămurit tot mai bine. Mai întâi Sfinţii Evanghelişti, fiecare în felul său, au prezentat pe Mântuitorul lumii. Sfântul Evanghelist Matei, după scrierea sa, după felul cum a conceput Evanghelia sa, ne dăm seama că s-a adresat unor oameni care ştiau despre Mesia, ştiau despre nişte proorocii care-L priveau pe Mântuitorul aşteptat şi de aceea pe el l-a interesat foarte mult faptul de a scoate în evidenţă că Iisus din Nazaret, Iisus despre care se vorbea pe atunci, este de fapt Mesia, este Hristos, este Unsul, este Alesul, Cel făgăduit de Dumnezeu şi proorocit de prooroci, şi că în El se împlinesc proorociile. Scriindu-le evreilor, el a făcut mai multe menţiuni în legătură cu prezenţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos în lume ca mântuitor. A adus înainte mereu legătura dintre o proorocie din Vechiul Testament şi împlinirea ei. Cineva care citeşte Sfânta Evanghelie de la Matei îşi dă seama că, după spusa Sfântului Evanghelist Matei, Mântuitorul nostru are o aşezare specială în conştiinţa credincioşilor, în înţelesul că din cuvintele pe care le-a spus Mântuitorul şi pe care le-a cuprins Sfântul Evanghelist Matei vedem că Mântuitorul, vorbind despre cele se s-au zis de demult în Scriptură, adaugă „Şi Eu vă spun vouă”. Deci: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi, că cel ce ucide este vrednic de osândă. Iar eu vă zic vouă că cel ce se mânie pe fratele său este vrednic de osândă” (Matei 5, 21). Sau: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Iar eu vă zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri” (Matei 5, 44). Deci Domnul Hristos Se compară pe Sine cu ceea ce s-a zis celor de demult, şi El spune un cuvânt mai presus de ceea ce s-a zis celor de demult, „Iar Eu vă zic vouă”. Asta arată calitatea Lui în faţa celor de odinioară, „Eu vă zic vouă”, autoritatea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Arhimandrit Teofil Părăian,  „Prescuri pentru cuminecături”