Mai mare grijă să ai de suflet, decât de trup, că sufletul este nemuritor
Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta: „Mai, nu este bun ce fac eu! Ma marturisesc si las pacatul”. Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De aceea vreau sa va spun, cât vom putea, sa fim atenti, cu bagare de seama. De vezi ca te mustra cugetul, nu lasa!
Du-te la marturisire si nu mai face pacatul! Cât de bun este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi pus între noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mântui. Ca zice Evanghelia: Nimic necurat nu va intra în Împaratia Cerurilor. Nimeni fara marturisire nu se poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si curatenie!
Cum sa intre în Rai omul pacatos? Ce? Daca ai o camasa si se murdareste, n-o mai speli? Sau o haina, când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spal, ca s-a murdarit”? Asa sa faci si cu sufletul. Spalare prin pocainta si spovedanie si parasirea pacatelor.
A pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te-ai marturisit, te-a dezlegat preotul, sa nu mai faci pacatul. Fa oleaca de canon si te-ai curatit. Când simti ca iar ai mai gresit, du-te iar la spovedanie. Când vedeti în casa voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora, oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi doctorul! Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine. Eu mor acum, el moare mâine. Ai vazut vreun doctor de 500 de ani? Cum sa moara, daca are si injectii si pastile si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa, toti ne ducem.
Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai mare grija sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este nemuritor. Sufletul este mai scump decât toata lumea, cum zice Mântuitorul: Ce va da omul în schimb pentru sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos daca îsi va pierde sufletul sau? Ada întâi preotul, ca el a luat putere de la Hristos: Ce va dezlega preotul pe pamânt, va fi dez legat si în cer. Si zi-i: „Parinte, vino si spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata sau nora sau ginerele”.
Arhim. Cleopa Ilie, Sfânta spovedanie
