Lipsa iertării ne lipseşte de vindecare
Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni. Dumnezeu e atât de bun că nu pedepseşte pe nimeni, ci El îngăduie să vină asupra noastră consecinţele păcatelor noastre ca să ne întoarcem la El, să ne pocăim.
Asta aşteaptă Dumnezeu: pocăinţa, nu pedeapsa. Nu-L interesează pe Dumnezeu însăşi pedeapsa, ci pocăinţa noastră, întoarcerea noastră. Din păcate, noi nu ne întoarcem de cele mai multe ori la El decât după ce suferim, după ce pătimim. Am întâlnit cazuri cu 40 de avorturi.
O femeie din Germania avea 2 copii: băiatul şofer, căsătorit de curând, a murit în accident de maşină. Fata căsătorită de curând, bolnavă de cancer, a murit şi a rămas şi după ea un copil. Femeia este acum foarte credincioasă şi conştientă profund de păcatele ei. Acum nu lipseşte o zi de la biserică, plânge de nu ştiu de unde mai are lacrimi… Şi eu sunt sigur că Dumnezeu o iartă. Păcatele mari, păcatele grave, nu se rezolvă aşa, cu 7 lumânări, cu două rugăciuni, uşuratic, aşa… Păcatele mari atrag asupra noastră suferinţe foarte mari. Ţi-a murit copilul… Dacă tu ai omorât, moartea aceea, pe linie duhovnicească, a atras moartea; iar Dumnezeu îngăduie pentru ca tu să te pocăieşti, să te întorci; şi Dumnezeu te iartă.
Nu trebuie să ne speriem de suferinţă, de boală, de necaz. Orice ar veni asupra noastră trebuie să punem asupra noastră înşine, să spunem: eu sunt vinovat, eu merit aceasta. Părintele Arsenie spunea: „Mă, spuneţi aşa: merit să sufăr, merit asta pentru păcatele mele”. Dacă nu spui lucrul aceasta înseamnă că eşti superficial, eşti uşuratic, dai vina pe alţii şi vrei să te scapi de nişe păcate grave – de care eşti conştient – foarte uşor… Te scapi însă mai uşor dacă-ţi asumi păcatul, dacă iei responsabilitatea asupra ta şi începi să te pocăieşti cu adevărat…
Este important să ne angajăm în rugăciuni, în post, să fim mai curajoşi în viaţa de toate zilele, cu iertarea semenilor noştri. Dacă nu suntem capabili să iertăm, să ne eliberăm lăuntric de orice ură, de orice invidie, de orice ţinere minte a răului împotriva cuiva, nu ne putem vindeca, nu ne putem însănătoşi, nici sufleteşte, nici trupeşte.
Înaltpreasfinţitul Serafim Joantă, Mitropolit al Mitropoliei ortodoxe a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, ”Apostolat în Ţara Făgăraşului”, nr. 71/ ianuarie-februarie 2013
