Lenea e amorţire în păcat

Olivier Clement spunea că: “Trandavia înseamna uitarea, adica neputinţa de a se uimi, de a se minuna, sau pur şi simplu de a vedea… de a nu mă mai opri, cuprins de emoţie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavă şi mulţumire Lui Dumnezeu pentru ele pentru că totul mi se cuvine. Când nu-mi pasă că totul este înradacinat în taină şi că taina locuieşte în mine. Când uit de Dumnezeu şi de creaţia Lui. Când nu mai ştiu să mă accept ca o creatură cu destin veşnic. Când uit de moarte şi de ceea ce i-ar putea urma.”

Lenea e amorţire în păcat. Lenea este plictiseală iar leacul plictiselii este noutatea.

Când mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură, o citesc în limba engleză sau ascult Noul Testament audio. Când mi-e lene să mă rog Lui Dumnezeu, mă duc în altă cameră şi mă rog în alt decor. Dacă mi-e lene să citesc din cărţi mă duc şi-mi aleg ce cartea vreau eu din bibliotecă şi-o răsfoiesc. Când mi-e lene să mă trezesc dimineaţa sar repede din pat ca să nu apuce lenea să mă prindă şi mai tare. Dacă mi-e lene să fac mătănii fac închinăciuni.

Când mi-e lene cer ajutorul Lui Dumnezeu. Harul Lui Dumnezeu şi noutatea e tămăia care alungă diavolul trândăviei.

Împărăţia cerurilor este bucurie veşnică, dar o bucurie într-o continuă noutate, într-o permanentă revelare a Lui Dumnezeu faţă de noi. Harul Lui Dumnezeu este mereu nou pentru noi.

Suferinţa e o mare noutate pentru noi! Cum să sufăr şi eu ca Hristos? Hristos a suferit pe cruce, eu sufăr foamea ca să scap de lăcomia pântecelui, sufăr vorba urâtă ca să scăp de mândrie, sufăr frigul că să mi-aduc aminte de cei săraci, sufăr tăcerea ca să scap de vorba multă….

“Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi”

Sursa: ortodoxiatinerilor.ro