Judecarea aproapelui este o tentație greu de biruit
Judecarea aproapelui nu este o tendință înnăscută, ci un obicei deprins în întâlnirile cu diverse persoane aplecate spre bârfă și comentarii negative la adresa celorlalți. Pentru fiecare dintre noi, judecarea este o tentație greu de biruit. Chiar dacă nu o facem fățiș, judecăm în gând, în taina inimii. Această judecare la prima vedere este una foarte aspră și neîntemeiată pe adevăr, ci doar pe ceea ce ochiul vede și urechea aude. Sfântul Nicolae Velimirovici ne învață zicând: „Chiar de vezi pe cineva păcătuind, gândește întru sine că nu știi faptele lui cele bune. Căci mulți au păcătuit pe față și s-au pocăit în ascuns. Păcatele lor le vedem, dar nu știm pocăința lor. De aceea, fraților, să nu judecăm pe nimeni, ca nici noi să nu fim judecați”.
Dumnezeu nu judecă pe nimeni, ci așteaptă întoarcerea păcătoșilor. Fiecare om are dreptul la mântuire, de aceea nu trebuie să condamnăm pe nimeni niciodată. Sufletul lui este în mâinile lui Dumnezeu și numai El decide ce se va întâmpla cu el. Sfântul Atanasie Sinaitul ne povățuiește să nu judecăm atât de lesnicios, pentru că până în ultima secundă el are șansa de a se pocăi și de a se mântui. „Chiar de și vezi pe cineva păcătuind, nu-l osândi, căci nu știi în ce chip își va sfârși viața”. Tâlharul a fost un ucigaș, iar Iuda a fost Apostol al lui Iisus. Tâlharul s-a mântuit, iar Iuda a pierit.
Sfântul Nicolae Velimirovici spune că nici măcar în vremea răstignirii Sale Hristos n-a judecat pe nimeni. Nici un cuvânt de ocară nu le-a adresat celor care L-au batjocorit, L-au învinuit pe nedrept, L-au bătut, L-au scuipat și L-au țintuit pe Cruce. În schimb, s-a rugat pentru iertarea lor. „Încă nici în pătimirile Sale pe Cruce, Iisus Domnul nu i-a osândit pe păcătoși, ci îi apăra pentru păcatele lor înaintea Părintelui Său, zicând „că nu știu ce fac” (Luca 23, 34). La fel trebuie să facem și noi, străduindu-ne să-L imităm în toate pe Mântuitorul, Care ne-a dat pildă de iubire jertfelnică și de iertare deplină. Dumnezeu ne spune limpede: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura”. (Matei 7, 1-2).
Această judecată de care vom avea parte toți cei care osândim pe frații noștri nu va avea loc numai la Judecata de Apoi, ci chiar din viața aceasta. „Căci nimeni nu poate fi încredințat că, până la moarte, nu va săvârși același păcat pentru care l-a osândit pe fratele său”. Această „pedeapsă” pe urmărește pe toți, pentru că așa funcționează legile duhovnicești și dreptatea divină.
Sfântul Nicolae Velimirovici
