Ispitele diavolului
„Spunea Stareţul Iacov, mă aflam la intrarea în mănăstire şi văd că intră pe poartă o bătrână. Am salutat-o şi i-am zis:
– Vino, bunico, să te cinstim, să-ţi dăm să mănânci, alimente pentru acasă, şi tot ce ai nevoie să te ajutăm. Vino să te închini în biserică mai întâi, şi apoi să rămâi la noapte aici. O să-ţi dăm o cămăruţă să te odihneşti.
Atunci, păruta bătrână, îmi răspunde:
– Ba nu rămân aici, nu pot să rămîn, pentru că aici continuu „bum, bum” loviţi în clopote. Am venit doar să vă văd şi apoi voi pleca. Voi merge la cutare mănăstire de femei (şi mi-a spus la care). Acolo îmi fac mare primire şi rămân o săptămână.
M-am gândit, spunea Stareţul, că bunica aceasta, femeie fiind, se odihneşte mai bine la mănăstirea de femei şi din acest motiv nu vrea să rămână aici. Acestea gândeam în timp ce înaintam spre intrarea în biserică.
Bătrâna a continuat să spună:
– Numai ce mă duc la mănăstire şi încep să fac la monahii (şi arăta cu degetul cum le înţeapă) şi imediat încep smintelile între ele şi începe praznicul.
Atunci, uimit de ce mi-a spus baba, mă uit mai bine la faţa ei şi văd că avea ochii foarte mici şi vopsiţi. Purta cercei mari şi prin nasul ei avea trecută o aţă care era legată de cercei. Am făcut imediat cruce, spunînd: „Doamne, miluieşte! Ce babă este aceasta?”. Atunci imediat a început să se împrăştie şi a dispărut din faţa mea ca fumul. A fost diavolul.
Atunci m-am dus şi le-am spus părinţilor:
– Tocmai l-am văzut pe diavolul şi am vorbit cu el, crezând că este o babă. Şi mi-a spus acestea şi acestea.
Stareţul a înţeles atunci cât îndepărtează pe ispititorul slujbele de zi şi de noapte şi în special Sfânta Liturghie zilnică. Singur diavolul a mărturisit că nu poate să rămână în mănăstire deoarece încontinuu „bum, bum” bat clopotele. În acelaşi timp, cât de mult se bucură de sminteli şi de neânţelegeri, pe care le are ca praznic.
„Întotdeauna vine şi la noi. Îşi face plimbarea, căutând să găsească pe vreunul fără pază, ca să poată să-şi facă treaba”.
„Altă dată, spunea Stareţul, era seară şi am făcut Pavecerniţa împreună cu părinţii, când unul dintre fraţi a cerut să meargă în chilie să ia o carte. Deschizând uşa chiliei – îmi spuse fratele – şi dând să ies afară, am văzut înainte-mi o nălucă ispititoare cu chip de femeie, care-mi arăta spatele în chip necuviincios, spunându-mi cuvinte neruşinate. Am luat atunci în mână icoana Maicii Domnului şi am ieşit afară, spunînd: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu” şi altele asemenea…
Precum pleacă glonţul şuierînd aşa a plecat ispititorul. A trecut peste acoperişul mănăstirii şi a explodat pe muntele din faţă, cu mare zgomot”. „Într-o dimineaţă, spunea Stareţul, ieşind din chilia mea ca să merg la biserică, văd un câine mare şi negru ce stătea afară lângă pragul uşii. Înainte de a ieşi din chilie mi-am făcut semnul Crucii, ca întotdeauna. Văzând aşadar câinele, l-am atins cu piciorul, zicîndu-i: „Aici ai dormit toată noaptea?”. În timp ce înaintam, ziceam „Doamne Iisuse Hristoase…” şi făcând din nou semnul crucii m-am întors şi nu am mai văzut câinele. A fost ispititorul care aştepta să mă arunce de pe scară jos, dar puterea crucii m-a păzit”.
„La Sfintele Mănăstiri şi la Sfintele Biserici închinătorii trebuie să vină cu modestie şi cu bună cuviinţă. Într-o zi a venit la noi un tânăr student, doctor în agricultură, ca să viziteze mănăstirea. Purta cămaşă cu mânecă scurtă. În curtea Sfintei Mănăstiri era o femeie demonizată care îndată s-a repezit şi l-a apucat pe tânăr de braţ. Îl strîngea cu o putere ieşită din comun şi-i zicea: „Bre, tu ateule, care nu crezi în nimic, vrei să scrii reţete să vindeci lumea! Cum mi-ai venit aici cu cămaşă cu mânecă scurtă?”. Cu multă greutate am reuşit să-l smulgem din mâinile demonizatei. Sărmanul de el, a plecat înspăimântat”.
Stareţul accentua spunând că mare însemnătate în evoluţia duhovnicească a copiilor o are viaţa părinţilor şi, în general, a înaintaşilor lor. Stareţul cerea mereu părinţilor să fie atenţi şi să-şi sfătuiască copiii să aibă relaţii şi înţelegeri familiare numai cu copiii din familiile virtuoase.