În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stăpânirea

Nimeni nu cunoaste ziua aceea, afara de Dumnezeu-Tatal, dar semnele apropierii ei sunt date si in Evanghelie, si in Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeste despre evenimentele sfârsitului lumii si despre înfricosata Judecata cu precădere în simboluri și în ghicitură, dar Sfinții Părinți au tâlcuit-o si există o traditie autentică a Bisericii care ne vorbeste si despre semnele apropierii sfârsitului lumii, si despre Judecata de Apoi”

Inainte de sfarsitul vietii pe pamânt vor fi tulburare, războaie, frământari civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaimă, vor muri de asteptarea nenorocirilor (Luca, 21, 26). Nu va fi nici viata, nici bucuria vietii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legăturii cu viata. Dar nu se va pierde numai legătura cu viata, ci si cu credinta: <> (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor fi nemultumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu: alături de pierderea legăturii cu viata, va slăbi si morala. Binele va slăbi si răul va creste.

Despre aceste vremuri vorbeste si Sfantul Apostol Ioan Teologul in lucrarea sa insuflată de Dumnezeu, numită Apocalipsa. El insusi marturiseste ca „a fost in Duh”, ceea ce inseamna ca insusi Duhul Sfânt era in el când i s-au descoperit in diferite imagini simbolice destinele Bisericii si ale lumii; de aceea Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.

El prezinta destinul Bisericii in chipul unei femei care se ascunde in acele zile in pustie(…)

Vor avea importanta hotârâtoare fortele care pregătesc venirea lui Antihrist”. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul intrupat. (…) Acel om doreste sa fie in locul lui Hristos, să ocupe locul Său si să aibă ceea ce ar trebui să aibă Hristos. El doreste să aibă aceeasi putere de fascinatie si aceeasi stăpânire asupra intregii lumi.

El va primi acea putere inainte de pieirea sa si a intregii lumi. El il va avea ca un ajutor pe un mag care, prin puterea falselor minuni, ii va implini toata voia si-i va ucide pe cei ce nu recunosc stăpânirea lui Antihrist. Inainte de moartea lui Antihrist vor aparea doi drepti, care il vor da in vileag. Magul ii va omori si timp de trei zile trupurile lor vor ramane neîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist si a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodata acei drepti vor invia si toata ostirea lui Antihrist va fi in mare tulburare si se va ingrozi, iar Antihrist va cadea deodata mort, omorât de puterea Duhului.

Dar ce se stie despre omul-Antihrist? Originea lui exactă nu se cunoaste. Tatăl este cu totul necunoscut, iar mama este o femeie stricată care se dă drept fecioară. El va fi evreu din semintia lui Dan. Pentru aceasta avem semn ca Iacov, murind, a spus ca, printre urmasii săi, „Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, înveninând piciorul calului, ca sa cadă călăretul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indica metaforic ca el va actiona prin viclenie si răutate. Ioan Teologul vorbeste în Apocalipsa despre mântuirea fiilor lui Israel, ca înainte de sfârsitul lumii o multime de evrei se vor întoarce la Hristos, dar din sirul semintiilor mântuite lipseste semintia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent si va sti cum sa se poarte cu oamenii. Va fi fermecator si prietenos.”

„Până la venirea lui Antihrist în lume, venirea lui este deja pregatită. „Taina lucrează deja”˜ si fortele care-i pregatesc aparitia se lupta, în primul rând, împotriva împaratiei legiuite. Sfîntul Apostol Pavel spune ca Antihrist nu poate aparea până nu va fi indepartat „cel care o împiedică”˜ (II Tesaloniceni 2, 7). Sfântul Ioan Gura de Aur tâlcuieste ca „cea care o împiedică” este stapânirea legiuita cinstitoare de Dumnezeu.

Aceasta stapânire (Regalitatea) se lupta cu răul. „Taina” (Lucrarea lui Antihrist) care lucreaza în lume nu doreste aceasta, nu doreste lupta cu răul prin mijloacele fortei: dimpotrivă, ea doreste stăpânirea fărădelegii si când o va obtine, nimic nu va mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi doar inteligent si fermecator, dar va fi milostiv, va face acte de caritate si fapte bune pentru întarirea stăpânirii sale. Iar când si-o va întări într-atât, încât îl va recunoaste întreaga lume, atunci îsi va arata fata.

Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru ca aici Mântuitorul si-a descoperit învatatura dumnezeiasca si Persoana Sa, aici întreaga lume a fost chemata sa guste fericirea binelui si a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos si L-a rastignit la Ierusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stăpânirea.”

„El {Antihristul} va crea conditii de viata Bisericii, ii va ingadui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca „˜fiinta suprema” si ca lumea sa i se închine. (…) Va fi o apostazie generală si, pe deasupra, multi episcopi vor trăda credinta, iar ca justificare, vor arăta spre starea stralucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudineă caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea. Oamenii vor căuta cu asiduitate sa-si motiveze căderea, iar răul, ca o moleseală malignă, va sustine această stare generală. Oamenii vor avea obisnuinta lepădării de dreptate, a dulcetii compromisului si a păcatului. (…)

Antihrist va îngadui oamenilor totul, numai ca ei „cazând în fata lui, să i se închine”. Nu este o atitudine nouă față de oameni: si împăratii romani erau gata sa le redea libertatea crestinilor cu conditia ca ei sa le recunoască divinitatea si suprema putere divina si îi chinuiau doar pentru ca ei mărturiseau ca „Domnului Dumnezeului tău sa te închini si Lui Singur sa-i slujesti” (Matei 4, 9-10).

Întreaga lume i se va supune si atunci el îsi va descoperi fata si ura fata de Hristos si de crestinism. Sfântul Ioan Teologul spune ca toti cei ce i se vor închina vor avea un semn pe frunte si pe mâna dreapta. Nu se stie daca aceasta va fi cu adevarat un semn pe trup sau este o exprimare simbolică a faptului ca oamenii vor recunoaste si cu mintea necesitatea închinarii la Antihrist si ca întreaga lor vointa îi va fi supusa. (…)

Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteste despre un Batrân Judecator asezat pe tron, în fata caruia este un râu de foc. Focul este elementul curatitor. Focul mistuie pacatul, îl arde si dacă păcatul s-a altoit de sufletul omului, atunci îl mistuie si pe om. Acest foc se va aprinde înlăuntrul omului: vazând Crucea, unii se vor bucura iar altii vor cădea în disperare, se vor tulbura, se vor îngrozi. Astfel, oamenii se vor desparti dintr-o data: în relatarea evanghelică unii se asează la dreapta, în fata Judecatorului, iar altii la stânga: i-a despartit constiinta. Însăsi starea sufleteasca a omului îl arunca într-o parte sau în cealaltă, la dreapta sau la stânga.

Judecata de Apoi nu cunoaste martori sau lista de protocol. Totul este scris în sufletele oamenilor si aceste însemnari, aceste „carti” se vor deschide. Când se vor deschide „cartile”, toti vor întelege limpede ca radacinile tuturor viciilor sunt în sufletul omului. Iata betivul, desfrânatul: când moare trupul, unii cred ca moare si pacatul. Nu e asa, în suflet exista o înclinatie, pentru suflet păcatul era dulce. Si daca nu s-a pocait de păcatul respectiv, daca nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu aceeasi dorintă a dulcetii păcatului si niciodata nu îsi va satisface dorinta. Va suferi de ură si de răutate. Si aceasta e o stare infernala. „Gheena de foc” este focul lăuntric, este flacara viciului, flacăra neputintei si a răutătii si aici va fi „plânsul și scrâșnirea dintilor” răutății neputincioase.

Sfântul Ioan Maximovici, „Predici si îndrumări duhovnicești”, Editura Sophia, București, 2001