În harul lacrimilor stă plinătatea rugă­ciunii

Să nu socoteşti nelucrare ieşirea din sine (extazul) a rugăciunii neîmprăştiate, adunate şi îndelungate, pentru motivul că ai lăsat psalmii. Şi mai mult decât îndeletnicirea cu stihurile, iubeşte în rugăciune mătăniile. Căci când acestea te ajută, ţin locul slujirii. Şi când în această slujire ţi se dă darul (harismă) lacri­milor, să nu socoteşti desfătarea adusă de ele ca o ne­lucrare. Căci în harul lacrimilor stă plinătatea rugă­ciunii.

În timpul când cugetarea ta e împrăştiată, stăruie mai mult în rugăciune şi în citire.

Dar nu orice scri­ere e de folos.
Iar mai mult decât faptele, iubeşte li­niştea.
Preţuieşte citirea, de e cu putinţă, mai mult decât starea în picioare. Căci aceasta este izvorul ru­găciunii curate. 
Deci nu te lenevi nicidecum, ci adună-te cu trezvie din împrăştiere. Căci rădăcina vieţui­rii este psalmodierea.
Dar cunoaşte şi aceasta: că fap­tele trupului folosesc mai mult decât cântarea de sti­huri cu împrăştiere. Iar întristarea cugetului e mai de preţ decât osteneala trupului.
În vremea trândăviei, trezeşte-te şi mişcă-ţi puţin râvna. Căci aceasta deşteaptă mult inima şi încălzeşte gîndurile sufletului.
În vremea trândăviei, iuţimea ajută firii, contrar poftei. Căci ri­sipeşte răceala sufletului. Iar trîndăvia obişnuieşte să vină asupra noastră din aceste pricini: fie din îngreunarea pântecelui, fie din multa lucrare.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Cuvântul 34 – Despre mătănii şi despre altele
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *