Gândul la moarte naşte lacrimi de pocăinţă şi ne smereşte

De am vedea în fiecare clipă Judecata cea înfricoşată, am umbla pe pământ cu smerenie mare şi cu multă frică, privind spre pământ şi rugându-ne pentru iertarea păcatelor noastre.
Vine moartea şi ne găseşte goi, fără harul Sfântului Duh. Ce moarte mai aşteaptă, cel care e omorât de păcate multe? El e deja mort dar nu-şi dă seama.
Mare lucru şi folositor e să te retragi cu simţurile, cu mintea, cu tot sufletul şi cu tot trupul din lume.
Singurătatea te duce la liniştea interioară.
Când te rogi din inimă, te rogi cu simţămintele tale şi dai dovadă de pocăinţă şi de zdrobire a inimii.
Când nu mai ne credem păcătoşi suntem de plâns.
Până nu luăm hotărârea fermă de a nu mai păcătui şi a nu-L mai supăra pe Bunul Dumnezeu prin viaţa noastră, nu facem nimic cu adevărat. Zidim şi năruim: asta facem!
Pocăinţa şi smerenia ţin sufletul viu.
Tot ce dobândim de la mila lui Dumnezeu păstrează smerenia şi acoperă cu totul umilinţa.
O, Doamne, învredniceşte-mă şi pe mine, ticălosul, ca să cunosc aceste mari daruri ale Sfântului Duh, pentru ca să mă mântuiesc şi eu!
Fără gândul la moarte rămânem reci, impasibili.
Gândul la moarte naşte lacrimi de pocăinţă şi ne smereşte.
„Eu sunt pământ şi cenuşă”, se cântă la slujba înmormântării. Moartea pune capăt pocăinţei noastre şi de aceea e înfricoşătoare. După moarte vine Judecata şi nu ne ştim a fi făcut fapte bune şi suntem înfricoşaţi. De aceea o rugăm pe Maica lui Dumnezeu, pe Sfinţi şi pe Sfinţii Îngeri ca să fie mijlocitorii noştri, să se roage pentru noi.
Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu! Noaptea aceasta să fie în pace, pentru ca să trec de noaptea acestei vieţi şi să ajung la lumina cea neînserată a Împărăţiei Tale.
Fără harul Tău nu putem face nimic. Acest lucru îl conștientizăm foarte acut, atunci când harul Sfântului Duh se retrage din noi sau nu-l mai simțim în noi datorită păcatelor, a patimilor şi a negrijii noastre.
Nu te poţi ruga, nu te poţi afla liniştit, nu poţi posti sau priveghea cu evlavie fără harul Duhului Sfânt.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Cuvintele duhovnicești I (Jurnal 1999-2003)