Este obiceiul dumnezeiestii Scripturi sa numeasca ingaduinta Lui activitate si fapta a Sa. Cand Scriptura spune: „Dumnezeu face rele” (Isaia XLV, 7) si: „Nu este rautate in oras pe care n-a facut-o Domnul” (Amos III, 5) nu arata ca Dumnezeu este cauza relelor, ci cu totul altceva. Cuvntul „rautate” are sens dublu: uneori arata raul prin natura; acesta este contrar virtutii si vointei lui Dumnezeu; alteori arata raul si durerosul in raport cu simtirea noastra, adica supararile si nenorocirile. Acestea sunt numai in aparenta rele, deoarece sunt dureroase, dar in realitate sunt bune. Pentru cei care pricep rostul lor, ajung pricinile convertirii si ale mntuirii. Acestea, spune Scriptura, se intmpla prin Dumnezeu.
Trebuie sa se stie ca noi suntem cauza acestor rele, caci din relele voluntare se nasc relele involuntare.
Trebuie sa se stie si aceasta: este obiceiul Scripturii sa exprime cauzal pe unele care trebuiesc exprimate incidental, ca acest text: „Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa Te indrepti intru cuvintele Tale si sa birui cand vei judeca Tu” (Psalmul L, 6). Cel care a pacatuit n-a pacatuit cu scopul ca Dumnezeu sa invinga, si nici Dumnezeu n-are nevoie de pacatul nostru ca sa se arate prin acesta invingator – caci Dumnezeu este, in mod incomparabil, biruitorul tuturor, chiar al acelora care nu pacatuiesc, deoarece este creator, incomprehensibil, nezidit si pentru ca are o slava naturala si nu una primita din afara – ci ca sa se arate biruitor al rautatii noastre, prin faptul ca ne pedepseste, in virtutea dreptatii Sale, daca pacatuim si ne iarta daca ne pocaim.
Totusi nu am pacatuit in vederea acestui scop, ci pentru ca asa se intampla lucrul. Spre exemplu: daca cineva sta si lucreaza si vine un prieten, el spune: prietenul a venit ca sa nu lucrez astazi. Prietenul, insa, n-a venit ca sa nu lucreze, ci asa s-a intamplat. El nu lucreaza, fiind ocupat cu primirea prietenului. Se numesc si acestea incidentale, pentru ca asa stau lucrurile.
Dumnezeu nu vrea sa fie numit drept, dar ca toti sa se asemene Lui, atat cat este cu putinta.
Sfântul Ioan Damaschin – Dumnezeu nu este cauza răului
