Dragostea pentru bine este ilustrarea omului lăuntric, a omului duhovnicesc

Caracterul adevăratei libertăţi, al voinţei noastre celei cu adevărat libere, este iubirea binelui, a frumosului, a adevărului şi stăruinţa în dragostea lor. Dragostea pentru bine este ilustrarea omului lăuntric, a omului duhovnicesc, şi exteriorizarea simţirii care îl umple pe el. Dragostea aceasta se naşte din identificarea sfatuirilor inimii cu legea dumnezeiască înscrisă în inima lui. Aceasta o dezvăluie şi Sfânta Scriptură când zice că legea dumnezeiască a fost scrisă în inima omului, fiindcă Dumnezeu a plăsmuit inima omului ca temei al iubirii faţă de bine. De aceea şi iubeşte prin fire, însetează şi caută binele. Şi cum ar fi cu putinţă să fie altfel, cât timp prima întipărire pe care a primit-o în inimă a fost vederea binelui? Da, şi este cu neputinţă să fie altfel, fiindcă binele a lăsat în inimă cele dintâi întipăriri care se imprimă acolo cel mai adânc şi de aceea sunt veşnice. Pentru dragostea, pentru însetarea şi pentru căutarea legii dumnezeieşti.
Sfântul Apostol Pavel numeşte legea cea înscrisă în inimă legea minţii lui şi o identifică pe aceasta cu însăşi legea lui Dumnezeu. Această cunoaştere a caracterului adevăratei noastre voinţe ne face pe noi vrednici să păzim neabătut libertatea noastră morală şi să trăim cu adevărat liberi, fiindcă numai acela care este cu adevărat liber moral este cu adevărat liber. Şi este moralmente liber acela care face toate potrivit cu sugestiile voinţei lui celei cu adevărat libere.
Potrivit cu aceasta, libertatea morală este a face şi a căuta totdeauna binele, fiindcă acesta este lucrul cel mai râvnit, cel mai dorit şi mai căutat de către omul lăuntric, voinţa lui adevărată, care este expresia legii morale celei înscrise în inimile noastre.
Libertatea morală este adevărata libertate, fiindcă este neclătită şi neatârnată. Cel cu adevărat liber cugetă, voieşte şi acţionează în mod liber.
Caracterul libertăţii morale este independenţa morală, bunătatea, curăţia, cuvioşia, voinţa liberă. Cel liber moral este împodobit cu toate virtuţile. Dreapta credinţă, dreptatea, adevărul şi conştiinţa încununează fruntea lui cu cununi împletite, cu floarea cea neveştejită. Trăind pe pământ întruchipează icoana dumnezeiescului lui Creator, a cărei frumuseţe o poartă întipărită înlăuntrul lui. Căile lui sunt drepte, petrecerea
lui e în cer şi, când se înalţă, devine netrupesc şi suitor la cer şi acolo, unit cu corul îngerilor, îl laudă pe Dumnezeu, Făcătorul şi Ziditorul lui. Caracterul falsei libertăţi este iubirea legii păcatului, dependenţa morală, subjugarea morală, răutatea, boala, orbirea, mândria, neruşinarea, frica, îndrăzneala, nebărbăţia, cele de jos, umilinţa, necuvioşia, nedreptatea, minciuna, lipsa de conştiinţă şi toate celelalte rele care îl spurcă pe om şi îl reduc la nimic.
Cel ce nu este liber din punct de vedere moral întinează chipul lui Dumnezeu şi omul, în cinste fiind, se aseamănă dobitoacelor celor fără de minte, este lipsit de cinste, este umilit şi se nimiceşte.
Cel liber moral este cu adevărat liber, fiindcă, dacă libertatea morală este voinţa noastră liberă cu adevărat, şi voinţa noastră liberă este libertatea, atunci numai cel moral liber este cu adevărat liber.
Cel ce este neliber moral este neliber şi în faptă. Căci, dacă dependenţa morală este robie morală, şi robia morală este starea de nelibertate, urmează că cel ce este neliber moral este şi în faptă neliber şi rob legii păcatului, neputând să fie atras spre ceva bun, fiind stâtuit de voinţa lui.
Din pricina acestei robii, zice şi Sfântul Apostol Pavel: Au nu ştiţi că sunteţi robi acelui căruia vă supuneţi?, iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Faptul de a cădea şi de a ceda patimilor este cea mai de pe urmă robie, iar acela [care cedează] ignoră faptul că numai libertatea le poate stăpâni pe acestea”.

Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Ed. Sophia, București, 2009
.